MUGURII DE ROD – REZISTENTA LA TEMPERATURI SCAZUTE SI DETERMINAREA VIABILITATII

REZISTENTA LA GER A MUGURILOR DE ROD
     Repausul de iarna si rezistenta la ger a mugurilor floriferi reprezinta o reactie de adaptare a plantelor la conditiile nevavorabile de vegetatie. Cauza trecerii de la viata activa la cea de repaus se datoreaza caracterului ereditar al pomului de a-si reannoi frunzele anual, scaderea valorilor de temperatura ce nu permit o vegetatie normala si micsorarea intensitatii radiatiei solare, fara care nu are loc procesul de fotosinteza. Tot in perioada de repaus diviziunea celulara se suspenda timp in care in viata pomului au loc procese de ordin fiziologic si biochimic fara care viata acestuia nu este posibila. Daca in aceasta perioada procesele anatomo-citologice se desfasoara lent, procesele biochimice cunosc un ritm accentuat, vizand in general acumularea de amidon, apoi zaharuri, uleiuri si in final deschiderea mugurilor intr-o perioada nefavorabila activitatii de vegetatie.
     Zona temperata in care se afla teritoriul romanesc confera speciilor pomicole un cadru larg de cultura. In acest sens o importanta covarsitoare o are frecventa temperaturilor minime (minima absoluta), expozitia terenului, circulatia aerului si nu in ultimul rand alegerea sortimentului.
     Pagubele provocate pomilor fructiferi de gerurile de iarna sunt distructive in cazul cand acestea apar brusc, fara ca pomii sa fie pregatiti. Rezistenta pomilor la temperaturi scazute se mareste progresiv din perioada de toamna spre iarna si scade brusc in fenofaza dezmuguritului.
     Oscilatiile de temperatura de la sfarsitul iernii sunt mult mai pagubitoare pentru pomi, decat gerurile mari din cursul iernii. Rezistenta maxima la temperaturile scazute o au mugurii de rod in perioada repausului adanc, cand procentul de apa din tesuturi este mic. Aceste cauze impun efectuarea unui control riguros al modului cum au iernat muguri floriferi la speciile sensibile. Acest control se efectueaza primavara inainte de taierea lastarilor de fructificare pentru a norma incarcatura de rod in functie de viabilitatea mugurilor, indicandu-se modul de compensare a ramurilor din coroana pomilor.
     Rezistenta la ger a mugurilor de rod depinde de faza de diferentiere sau starea tesuturilor sacilor polemici. Semintoasele (marul, parul) rezista mult mai bine in perioada geroasa pe cand speciile samburoase (cais, piersic)au tesuturi care nu suporta valori de temperatura scazuta. Rezistenta la ger indiferent de specie se caracterizeaza prin pastrarea integritatii organelor florale si mai ales a sacilor polenici.
     Pentru evitarea efectului distructiv asupra pomilor, se recomanda ca la infiintarea plantatiilor de pomi, sa se prefere soiurile rezistente la temperaturile scazute, astfel se garanteaza evitarea perioadei de ingheturi de la inceputul primaverii.
     Controlul biologic privind rezistenta mugurilor floriferi in perioada repausului vegetativ, dupa iesirea din repaus si la inceputul fenofazelor de vegetatie da posibilitatea pomicultorului sa cunoasca starea de rezistenta a acestora.

Determinarea viabilitatii mugurilor de rod la speciile semintoase in perioada de repaus vegetativ
     Obtinerea de recolte performante este conditionata in buna parte de conducerea corecta a proceselor de crestere si fructificare a pomilor, in urma carora se instaleaza acel  “echilibru fiziologic” ce sta la baza diferentierii unui numar optim de muguri de rod.
Speciile semintoase, la care diferentierea mugurilor de rod se suprapune cu cresterea si maturitatea fructelor, sunt supuse fenomenului de alternanta a rodirii, ceea ce duce la oscilatii mari de productie, de la un an la altul si, implicit la greutati in organizarea muncii.
     Diferentierea mugurilor de rod are trei etape principale: diferentierea fiziologica (prin care se decide care anume muguri se vor transforma in muguri de rod), diferentierea morfologica (cand se diferentiaza diferitele organe ale florilor) si diferentierea sexuala (cand apar gametii masculi si femeli). Diferentierea morfologica incepe in iulie si se termina in octombrie-noiembrie, prin formarea androceului si gineceului. Aceasta inseamna ca, in noiembrie sau, cel tarziu, la inceputul lunii decembrie, toate organele florii sunt diferentiate.
     La speciile samburoase mugurii de rod formeaza numai flori, si nu frunze, ceea ce face ca recunoasterea vizuala a mugurilor sa fie usoara, pe cand la speciile semintoase mugurii sunt micsti, de aceea , nu in toate cazurile, se poate aprecia vizual masura diferentierii.
     Exemplu: cand la o diferentiere slaba (sub 20% din totalul mugurilor), se executa taieri amanuntite, se elimina un numar insemnat de muguri de rod, fapt ce duce la diminuarea recoltei si cresterea excesiva a pomilor. La o diferentiere de peste 60% de muguri de rod, daca se efectueaza taieri de o intensitate redusa se produce o recolta excesiva, fructe mici, preturi de valorificare scazute, care, toate la un loc, cauzeaza o slaba eficienta economica.
Tocmai din aceste motive eset necesar ca inainte de campania de taieri sa fie stabilit (cu exactitate de 10%) procentul de muguri de rod din totalul celor aflati pe lemn de 2-3 ani si pe nuieluse.
In executarea analizei mugurilor trebuie sa se tina cont de:
- epoca de executare a analizelor – intre lunile noiembrie-ianuarie, inainte de declansarea campaniei de taieri;
- se analizeaza toate soiurile, dar cu precadere acelea care prezinta o alternanta pregnanta, determinata genetic, sau cele care, in anul curent, au avu o productie foarte mare sau foarte mica;
- luarea probelor se face prin recoltarea a 80-100 ramuri de rod (cu mai multi muguri) de pe un hectar (acele ramuri care, cu ocazia taierilor, sunt mentinute in pom), deplasandu-ne in diagonala. Jumatate din probe se iau din partea stanga, cealalta jumatate de pe partea dreapta a randului de pomi. In plan vertical, pomul se imparte in trei zone egale: superioara (de unde recolteaza 30% din ramuri), mijlocie (40%) si inferioara (30%);
- probele aduse in laborator se prelucreaza astfel: se indeparteaza lemnul din anul curent, exceptand nuielusele sub cca. 25 cm lungime; fiecare mugure se sectioneaza in asa fel ca printr-o taietura oblica, longitudinala, facuta cu o lama de ras sau briceag sa fie indepartata 1/3 sau 2/5 (= 30-40%) din mugure; mugurii sectionati se cerceteaza sub o lupa binoculara la marimea de 24-40x. In cazul mugurilor diferentiati, in acest plan oblic vertical de taiere, apar 2-3 primordii florale, de forma rotund-ovala, in interiorul caruia se vad bine sacii polinici, asezati circular sau semicircular, de culoare verde (mar) sau roz (par); la mugurii ce nu s-au diferentiat se observa numai primordiile foliare si solzii.
-Se noteaza numarul total de muguri examinati si se numara cati muguriau diferentiat organe florale si se exprima in procente.
     Pentru stabilirea intensitatii de taiere la pomii de rod trebuie sa avem in vedere ca, pe baza a numeroase cercetari, a reiesit ca, in functie de soi, pentru o productie optima din punct de vedere calitativ si cantitativ, este necesar ca 30-55% din totalul mugurilor sa fie diferentiati. In cazul in care datele depasesc 50-55%,  trebuie sa eliminam o parte a mugurilor de rod, iar, cand nu ating valoarea minima, sa menajam pe cat posibil orice mugure de rod, chiar si pe cei aflati pe lemn mai in varsta de 4 ani, in vederea asigurarii recoltei.
     Analiza ne ajuta in luarea unor decizii importante,ca: asigurarea cu forta de munca, modul de fertilizare si dozele de ingrasaminte chimice si organice, asigurarea cu regulatori de crestere, de ambalaje.