Musca cireselor (Rhagoletis cerasi)
Insecta Rhogoletis cerasi este prezenta in toate culturile de cires cu maturare tarzie, precum si in culturile de visin.
Ciresele atacate sunt neplacute la consum, deoarece larvele se hranesc cu pulpa fructului din jurul samburelui, iar in dreptul acestei galerii, tesuturile se brunifica, se inmoaie si in final putrezesc.
In functie de sex, dimensiunile adultilor sunt variabile. Masculii au lungimea corpului frecvent 4 mm, iar femelele 5 mm. Capul este foarte mobil, de culoare cafeniu – deschis. Toracele este negru-bombat. In zona mediana prezinta dungi verticale, cenusii, iar aripile sunt mai mari decat corpul si transparente cu un desen in forma literei “V”.
Stadiul de larva dureaza in medie 12 zile, dupa care se retrage in sol, adancimea variind intre 2-20 cm in functie de natura acestuia. Cunoasterea umiditatii atmosferice si a precipitatiilor este deosebit de importanta, deoarece in zilele cu ploi, activitatea insectei este intrerupta. Tot in aceasta perioada ulti adulti mor inainte de zbor, iar cand ploile sunt intense multe exemplaremor in pomi.
Pentru combaterea cu insecticide a mustelor sunt necesare 1-2 tratamente la avertizare si numai la soiurile cu coacere tarzie si foarte tarzie, se recomanda ca masura agrotehnica, aratura de toamna si sapatul in jurul pomilor, lucrare prin care se distruge o parte din rezerva biologica a insectei. Productiile de fructe sanatoase sunt de buna calitate, se pot consuma cu placere in stare proaspata, se pot transporta la distanta fara deprecierea fructelor.
Paduchele lanos (Eriosoma lanigerum)
Are o inmultire partenogenetica, femelele depun oua, nefecundate, din care vor ecloza larve, care la randul lor se transforma tot in femele. In perioada iunie-octombrie apar si femele aripate, care au rolul de a asigura raspandirea daunatorului pe alti pomi. In mod izolat pot sa apara forme sexuate (sexupare), care migreaza si depun oua de iarna dupa imperechere, dar acestea nu rezista peste iarna, in consecinta nu au rol de inmultire. Daunatorul ierneaza ca larva sau femela imatura, avand corpul acoperit cu un strat subtire de ceara. Primavara incep sa se hraneasca foarte timpuriu la 5-6 grade atacand in special marul, dar in mod sporadic si parul.
La stabilirea schemelor de tratament se va avea in vedere urmatoarele particularitati:
- aparatul bucal este adaptat pentru intepat su supt;
- corpul bine protejat cu filamente ceroase ;
- colonizeaza ramurile, dar si trunchiul, coletul chiar si radacinile (indeosebi pe soluri usoare si uscate). Deci la efectuarea tratamentelor se va avea in vedere inclusiv imbaierea trunchiului, iar in unele cazuri scurgerea solutiei in zona coletului, deoarece coloniile din zona coletului si radacinilor refac permanent atacurile de la suprafata “chiar daca acestea sunt combatute eficient”;
Evolutia acestui daunator este favorizata de un regim pluviometric mai bogat, fapt ce explica atacul mai frecvent in zonele submontane.
Paduchele lanos este controlat in mod natural de viespea parazita (Aphelinus mali) adusa de francezi in Europa, care in unii ani poate sa distruga coloniile in proportie de 80-90%, renuntandu-se la utilizarea metodei chimice de combatere.
Paianjenul rosu al pomilor (Panonycus ulmi)
Insecta ierneaza in stadiul de ou in perioada repausului vegetativ la ramificatiile ramurilor, la baza formatiunilor de rod, in crapaturile scoartei si pe plagi se observa pontele, care in cazul atacurilor puternice dau acestei zone un aspect rosietic. Primele eclozari (in livezile din zona clinara, de regula se produc in a doua decada a luniii aprilie, cand incepand cu fenofaza de inaltare a inflorescentei (la mar) si pana la caderea frunzelor, pe organele atacate vom intalni ponte, iar pe frnuzele atacate puternic se produce un fenomen de depigmentare si de necrozare specific (cele tinere sunt stopate din crestere). La specia mar, in cazul atacului de paianjen, maximum de eclozare a oualor hibernate se produce in faza de buton roz.
In perioada de vegetatie un rol deosebit de important il au tratamentele executate in timpul eclozarii larvelor dn ponta de iarna, respectiv la 3-5 zile de la aparitia primelor larve si la scuturarea petalelor.
In anii cu primaveri racoroase, acarienii se dezvolta lent, chiar daca rezervabiologica este mare. In consecinta o rezerva biologica mare reprezinta un factor de prognoza, dar nu si de avertizare a daunatorului urmarit.
Puricele melifer (Psylla pyricola)
Puricele melifer al parului ierneaza ca adult, migrand la sfarsitul lunii septembrie pe caisi, pruni, etc si retromigrand pe par la sfarsitul iernii pentru imperechere si ponta. Ponta, de regula este depusa pe lastarii tineri in preajma mugurilor. Coconii de larve si nimfe produc ofilirea, deformarea si uscarea lastarilor.
Aparatul bucal al insectei este specializat pentru intepat si pusp.
Excrementele rezultate dupa hranirea insectei produc arsuri pe frunze si favorizeaza instalarea fumaginei, urmata de fenomene de asfixiere si in final de caderea frunzelor. Totodata ele impiedica contactul cu produsele utilizate in combatere.
In schemele de tratament fitosanitar se vor folosi numai insecticide selective ca sa protejeze pradatorii naturali ai purecelui melifer al parului.
Atacul se poate identifica primavara, cand larvele lipesc doua frunze intre ele, se indoaie o frunza lipind-o la margini si isi confectioneaza din fire matasoase un invelis intre frunzle lipite, fiind astfel foarte bine protejate. In interiorul acestor “invelisuri” se prduce atacul prin scheletarea frunzelor.
Molia cojii fructelor (Adoxophyelis reticulana)
Atacul de vara se produce indeosebi la fructe, cand larvele lipesc o frunza pe fruct si ataca astfel adapostite, consumand coaja fructului, depreciindu-l calitativ, concomitent cu expunerea la atacul bolilor (in special moniliozele).
Molia cojii ierneaza ca larva in coconi fixati in crapaturile scoartei, in ramificatii sau sub frunzar, devenind active incepand cu faza de dezmugurire, sau putin dupa, cand temperaturile inregistreaza valori de 9-10 grade. Larvele hibernante sunt vulnerabile pana in luna mai, recomandandu-se tratamentele preflorale. Spre sfarsitul luniii apar primele generatii de adulti care zboara pana in luna iulie. In luna urmatoare apare generatia a doua care este extrem de periculoasa prin atacul produs la fructe. Catre asfarsitul lunii septembrie, acestea se transforma in omizihibernante.
La stabilirea schemei de tratament se va avea in vedere modul de atac “ascuns” al larvelor si agilitatea deosebita, ceea ce presupune utilizarea unor produse cu efect de soc foarte puternic. Este foarte importanta cunoasterea anticipata a nivelului de atac in livada, precum si a atcului incipient, utilizandu-se cu succes capcanele cu feromoni.
Antracnoza frunzelor de cires (Coccomyces hiemalis)
Aceasta produce pagube insemnate atat in plantatiile pe rod, dar in mod deosebit in pepiniere. Ciuperca ataca toate organele verzi ale pomului (frunze, lastari, fructe), producand desfrunzirea acestora in timpul verii, favorizand o diferentiere incompleta activand alternanta de rodire.
La sfarsitul lunii martie, inceputul lui aprilie, in tesuturile frunzelor bolnave din anul precedent se formeaza apoteciile ciupercii cu asce si ascospori. Dupa maturarea acestora sunt proiectate pe frunzele tinere cand se produce infectia primara a bolii.
De regula proiectarile in masa au loc dupa o ploaie si la temperaturi de peste 10 grade, care constituie si pragul biologic al ciupercii. Ea sporuleaza abundent si infesteaza toate frunzele indiferent de varsta acestora.
De retinut este faptul ca aceasta ciuperca pretinde umiditate si caldura fiind clasata in grupa higrotermofilelor.
In realizarea schemelor de tratament se tine cont de biologia ciupercii, fenologia ciresului si visinului si nu in ultimul rand de conditiile climatice din zona.
Primul tratament coincide cu fenofaza de buton alb, pana la deschiderea primelor flori la soiul de cires Germersdorf. Al doilea se va aplica cand 15-20% din flori sunt scuturate.
Pentru tratamentul III se estimeaza 2-3 saptamani, urmand al patrulea, care are loc cand soiul Ramon-Oliva este in plina coacere. Urmatoarele doua tratamente se efectueaza la avertizare si au loc dupa recoltarea fructelor.
Basicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans)
Basicarea este produsa de ciuperca Taphrina deformans. Deformarile frunzei de piersic se datoreaza infleuntei toxinelor secretate de ciuperca influentand parenchimul frunzei, care creste dezordonat modificand forma normala a frunzei. Aceasta devine rigida si se coloreaza in rosu, urmand colorarea in violaceu si cad de timpuriu.
Consecintele constau intr-o diferentiere slaba a mugurilor de rod, nematurarea ramurilor anuale. Atacul bolii se manifesta si pe flori mai ales in primavarile ploioase, cand acestea se deformeaza la fel ca frunzele si raman sterile.
Pomii, atacati primavara, pe masura ce isi pierd frunzele bolnave, pot fi “salvati” in luna iunie cand apar frunzele sanatoase prin tratamentele fitosanitare. Pentru prevenirea atacului de Taphrina se iau masuri de igiena culturala prin reducerea rezervei biologice a ciupercii, care consta in adunarea si arderea organelor atacate. Tratamentele cheie au ca scop distrugerea miceliului existent pe lastari, tulpini, solzii mugurilor, se realizeaza inca din toamna la caderea frunzelor.
Al doilea tratament tot in repausul vegetativ primavara devreme, utilizandu-se produse cuprice. Urmatoarele tratamente se efectueaza la inceputul dezmuguririi mugurilor florali si fenofaza de buton roz si pana la infoierea corolei. Al cincelea tratament se face cand 10-15% din petale au inceput sa se scuture.
Celelalte tratamente se coreleaza in functie de biologia daunatorilor si bolilor care ataca aceasta cultura.
Viermele prunelor (Laspeyresia funebrana)
Viermele prunelor este cel mai de temut daunator al prunelor si se intalneste in toate bazinele pomicole unde se cultiva aceasta specie. Insecta matura are deschizatura aripilor de 1,5 cm, de culoare brun inchis. Aripile posterioare sunt de culoare brun deschis spre centru si sunt prevazute cu franjuri de un cenusiu deschis.
Fructele atacate de prima generatie cad, in procent de 5-10% din recolta pentru soiurile tarzii si de 50-60% la soiurile timpurii.
Pierderi importante se inregistreaza la generatia a doua, cand fructele atacate pierd din greutate pana la 25%. O larva ca sa ajunga la maturitate se hraneste cu 1-2 fructe, consumand in general pulpa catre mijlocul fructului la prima generatie si in jurul samburelui la a doua generatie.
Fructele atacate prezinta scurgeri gomoase, sunt mai mici, au mai putin zahar si cad prematur. Prunele atacate nu pot fi valorificate ca fructe de consum in stare proaspata, nu sunt apte pentru gemuri, dulceturi, si doar pentru tuica. Pentru stabilirea schemei de tratament trebuie sa se cunoasca urmatorii factori: rezerva biologica, biologia insectei (pragul biologic), fenofazele soiurilor zonate, factorii de clima (temperaturi, umiditate, vant, nebulozitate,etc), remanenta insectofungicidelor.
Tratamentele acestui daunator se fac preventiv, de regula inainte de aparitia larvelor. Numarul de tratamente variaza cu numarul de generatii, de remanenta insecticidului folosit pentru combatere, precum si de conditiile de clima pentru fiecare an in parte.
Toate tratamentele se fac la avertizare, avandu-se in vedere si alti daunatori si coli pentru folosirea de amestecuri compatibile.
Larvele miniere
1. Nepticula malele este soecia cea mai raspandita. Se recunoaste dupa galeria serpuita, mai mica la inceput, apoi mai groasa, pe care o formeaza pe frunzele atacate. Adultii sunt fluturasi foarte mici, de culoare maro cu desene argintii pe aripi.
2. Lyonetia clerckella formeaza galerii liniar sinuoase egale ca latime pe tot parcursul lor. Adultii sunt fluturasii alb-argintii.
3. Lithocolletis blancardella formeaza galerii circulare. Adultii sunt fluturasiii a caror culoare de fond este portocalie, avand desene argintii in forma de V pe aripa.
Modul de impupare si iernare:
1. Larva de Nepticula paraseste frunza si impupeaza in pamant unde ierneaza fie ca pupa, fie ca larva matura.
2. Lyonetia impupeaza in mina formata in hamace pe dosul frunzelor si ierneaza ca adult in crapaturile scoartei.
3. Lithocolletis impupeaza in mina formata pe frunza si ierneaza in frunzis.
Ordinea aparitiei adultilor:
Lyonetia, apoi Nepticula si la urma Lithocolletis. Fluturasii speciilor Lyonetia si Lithocolletis se intalnesc pe trunchi, iar cei de Nepticula apar ca roiuri de pamant si apoi urca pe trunchi si in coroana. Toate speciile sunt foarte active dimineata, in zilele insorite si stau ascunse in partea de nord a trunchiului atunci cand este foarte cald.
Numarul de generatii: 3-4 la Lyonetia si 3 la celelalte doua specii.
Combaterea se face realizand avertizarea aparitiei fluturasilor la fiecare generatie. Avertizarea trebuie realizata ia parcela atacata pentru ca eficacitatea tratamentelor sa fie cea dorita.
Zborul la Nepticula malela se poate urmari si cu capcane Atropom si Atrarex care se produc la Institutul de Chimie de la Cluj-Napoca.
La Nepticula, dupa aparitia roiurilor de fluturasi urmeaza imperecherea. La 2-3 zile de la inceperea imperecherii se face I tratament pentru rapan
L Lithocolletis perioada este cea mai mare. Fluturasii trebuie prinsi in izolatoare de tifon puse in pom, unde se introduc mai multe perechi de fluturi. Tratamentul coincide cu cel pentru Nepticula. Daca rezerva este mai mare se face tratament si la 3-4 zile dupa Nepticula.
Substantele cele mai bune sunt cele sistemice, dar dau rezultate bune si produsele romanesti, Carbetoxul si Sinoratoxul.
Stirile de azi
Curs Valutar
