Cealalta fata a tehnicii de formare a vinurilor de baric

    Folosirea baricurilor este extrem de costisitoare, deoarece baricul in sine costa, dar isi face si datoria  ca imbogatitor al vinului in taninuri numai in primii 2-3 ani, iar apori ramane un simplu vas de depozitare.

    Pentru depozitarea unui vagon de vin (10.000) sunt necesare nu mai ptin de 45 de baricuri. O socoteala simpla releva faptul ca pentru a face formarea vinurilor intr-o crama de marime mijlocie de 500 de vagoanetrebuie peste 500 de vagoane trebuie peste 22.000 de baricuri. Cine spala si amnevreaza atatea baricuri? Pentru o «armata» de baricuri este necesata si o armata de dogari, iar in tara noastra aceasta meserie a ajuns pe cale de disparitie.

    Costul oneros al formarii vinurilor la baricuri a stimulat iventivitatea oenologilor. In fond, tehnica baricurilor favorizeaza extractia taninurilor din doaga de stejar. In loc sa punem vinul in baricuri din stejar, putem pune fragmente din lemn de stejar in recipienele cu vin.

    De-a lungul timpului s-au folosit scandurele de stejar, sipci, talas, abricht, fiecare dintre acestea imersate in vinul in fermentare sau in vinul supus formarii sau maturare. Important este ca suprafata de contacta a vinuluicu lemnul sa fie oarecum echivalenta cu cea oferita de baricuri.

    In ultima vreme, fabrici specializate pun in vanzare «cipsuri», care sunt fragmentate din lemn de stejar, prafite in cuptor in diferite stadii la alegere. In felul acesta se cauta a se imita efectul”focaritului” care are loc la confectionarea baricului.

    La confectionarea butoiului, se fac mai intai doagele care sunt mai inguste la capete si mai late la mijloc pentru a putea fi starnse cu cercurile.

    Doagele se incheie la un capat al butoiului si se strang cu 2-3 cercuri. In interiorul butoiului se face focul (se focareste), pentru ca doagele sa poata fi curbate la cald. Apoi se confectioneaza si se asambleaza fundurile, se taie gardinul si se adauga la varna si la cep. S-a descoperit insa ca focaritul este foarte important si el pentru insusirile vinului. Doaga vasului poate fi mai mult sau mai putin parlita la interior. Pentru aimita cat mai bine efectul baricului, cipsurile pot fi coapte mai mult sau mai putin. In general, pentru vinurile rosii se recomanda cipsurile «prajite» mediu sau avansat. De regula, producatorii combina efectul vizual al baricurilor cu efectul practic al cipsurilor, in sensul ca achizitioneaza 50-100 de baricuri pe care le pun in fata sa fie vazute de catre toti vizitatorii si isi fac marile cantitati in cisterne in care au imersat cipsuri. In final, se face ambalarea vinului dupa metoda producerii salamului mixt de cal si de pui in cantitati egale: un cal, un pui, un cal, un pui...

    Mai exista inca o metoda de imbogatire a vinurilor cu tanin de stejar, aceea a folosirii loofilizatului. Se face extractia din lemn de stejar, se evapora solventul, iar pudra obtinuta se foloseste intocmai ca nescafe-ul la prepararea cafelei. Sunt deja firme care comercializeaza pudra solubila de taninuri de stejar.

    Este interesant ca reglementarile internationale (si cele interne) nu fac oprelisti in privinta folosirii cipsurilor sau fragmentelor de lemn, denumindu-le «aromatizare a vinului cu ajutorul lemnului de stejar».

    Folosirea pudrei solubile, deocamdata, nu este acceptata.