Cultura Nucului

   IMPORTANTA, CARACTERISTICILE AGROPRODUCTIVE, CERINTE  FATA DE FACTORII ECOLOGICI. Nucul se cultivă în primul rând pentru fructele sale care se consumă atât în stare proaspătă cât şi prelucrate. Spre deosebire de fructele celorlalte specii pomicole, nucile constituie un aliment complet, concentrat. Ele conţin substanţe grase,2-77 %, substanţe proteice 12-25 %, hidraţi de carbon 5-24%, substanţe minerale 1,3-2,5 %. Din miezul de nucă se poate extrage un ulei excelent comestibil şi tehnic folosit în pictură, pentru fabricarea cernelii tipografice, a săpunului de lux pentru extragerea uleiurilor eterice. 

   Turta rămasă după extragerea uleiurilor se foloseşte la fabricarea halvalei,  constituind totodată un foarte valoros furaj concentrat în hrana animalelor şi cu deosebire a păsărilor.

   Fructele verzi, înainte de întărirea cojii se folosesc pentru preparat dulceaţă, rachiu, etc. Ele conţin o mare cantitate de vitamina C de patru ori mai mare decât fructele de măceş şi de 40 de ori mai mult decât sucul de portocale. Coaja verde conţine 15-25 % substanţe tanante folosite la tabăcitul pieilor.

   Diferitele părţi ale nucului (frunze, lăstari, muguri, scoarţă, rădăcini), constituie un izvor de materie primă pentru extragerea taninului şi a substanţelor colorante. „ Se ştie că populaţia de la sate apreciază mult nuanţele cafenii şi negricioase ale ţesăturii de lăna; bumbac, mătase etc, vopsite cu frunze de ic. Vopselele extrase din frunze de lăstari ,scoarţă de nuc întrec pe cele mai bune vopsele obţinute pe bază de anilină în cea ce priveşte calitatea şi rezistenţa la decolorară şi spre deosebire de acestea nu sunt otrăvitoare. Emulsia concentrată din frunze de nuc se foloseşte la tratarea unor eczeme ale pielii.

   Miezul de nucă constituie un aliment bun regimului alimentar vegetarian.Nucul este mult apreciat şi pentru lemnul său de calitate superioară. Lemnul de nuc se lucrează uşor, se lustruieşte foarte bine şi nu este afectat de insecte. De aceea este căutat pentru fabricarea mobilei de lux, în industria avioanelor şi a automobilelor, pentru sculptură.

   Nucul este o specie de vigoare mijlocie. Datorită însă longevităţii mari, pomii izolaţi formează coroane voluminoase cu diametrul şi înălţimea ce depăşesc frecvent la 20-25 m. Pomii altoiţi intrând mai repede pe rod, au o vigoare ceva mai mică. Dimensiunile coroanelor în perioada de maximă rodire ajung şi la pomii altoiţi Ia 10-14 m., în livadă, prin efectuarea lucrărilor de formare, menţinută la 8-10 m dimensiune maximă deoarece pentru această dimensiune tratamentele antiparazitare şi celelalte lucrări de întreţinere se aplică mai greu şi cu productivitate scăzută. în primii doi ani de la plantare vigoarea de creştere a tulpinei este scăzută, iar în ani 3-10 de la plantare, creşterea tulpinii este maximă.

   Odată cu intrarea pe rod, vigoarea de creştere a ramurilor anuale fiind de numai 5-20 cm.în zonele cele mai favorabile nucul trăieşte între 200-400 ani. în condiţiile ţării noastre trăieşte între 100-150 de ani. Nucii altoiţi.au longevitate mai scăzută: 25-30 ani, şi numai în cazuri rare 40-50 ani. 

   La această vârstă la punctul de altoire apare o linie neagră şi moartea pomilor este considerată ca o manifestare întârziată a incompatibilităţii dintre cei doi parteneri.

   Nucii obţinuţi din sămânţă produc primele fructe după 10-12 ani, iar cei altoiţi la 6-8 ani.

   Nucul se numără printre speciile cu cele mai ridicate cerinţe faţă de lumină. în condiţii de insuficientă iluminare, pomul înregistrează creşteri reduse, diferenţiază puţine flori femeieşti, producţiile sunt scăzute şi inferioare calitativ, iar rezistenţa la ger a pomilor se reduce considerabil. Insuficienţa luminii favorizează evoluţia agenţilor patogeni şi în special a bacteriilor, care produc însemnate pagube.

   Nucul creşte şi rodeşte satisfăcător numai la zone cu temperatură medie anuală de 8-10 C, temperatura medie din luna cea mai caldă de 20-22°C, ierni blânde temperatura medie din luna cea mai rece -1-2°C. Pentru nuc sunt dăunătoare temperaturile mai mari de 35"C, care produc arsuri pe lăstari, frunze şi fructe, debilitează pomii şi depreciază calitatea fructelor. Mult mai dăunătoare pentru cultura nucului sunt însă temperaturile scăzute din timpul iernii şi primăverii, limita variind între -25 şi -36°C. Nucul creşte şi rodeşte destul de bine în zonele în care precipitaţiile anuale însumează 600-700 3/mp încadrându-se deci în grupa speciilor cu cerinţe moderate.

   Cele mai mari cerinţe faţă de apă ale nucului sunt ca şi Sa celelalte specii în perioada creşterii intensive a lăstarilor şi fructelor. Nucul creşte pe o gamă largă de soluri, ceea ce dovedeşte că nu are pretenţii prea mari pentru acest factor. Producţii mari şi constante se obţin pe soluri profunde, permeabile pentru apă şi aer cu textură uşoară sau mijlocie, fertile cu reacţie neutră sau slab acidă, cu apa freatică sub 2,5-3 m. în condiţii de irigare şi fertilizare nisipurile s-au dovedit a fi un mediu favorabil extinderii plantaţiilor comerciale de nuc.

   Pentru cultura nucului sunt necorespunzătoare solurile argiloase grele, reci, compacte, impermeabile, slab fertile. Plantaţiile comerciale de nuc se vor amplasa pe terenuri plane sau cu pante mecanizabile. Pe pante nucul se va amplasa în treimea inferioară sau mijlocie. Luncile râurilor oferă condiţii deosebite pentru creşterea şi rodirea acestei specii.

Consilier consultant CLCA Stâlpeni, Maria Bucura