Taierile de primavara la trandafiri (OJCA Arges)

    Tăierile de primăvară în uscat ale trandafirilor reprezintă una dintre cele mai importante lucrări care se execută la trandafiri. Momentul optim pentru tăierea trandafirilor în primăvară când seva începe să circule, lăstarii şi mugurii încep să se umfle şi se poate observa gradul de degerare a tufelor. Cel mai bun moment pentru tăieri este după 20 martie-începutul lunii aprilie în funcţie de evoluţia condiţiilor de mediu.
    Prin tăieri la trandafiri se urmăreşte :
-    întinerirea tufei prin suprimarea ramurilor epuizate, îmbătrânite, slabe sau rău plasate ;
- stabilirea unui echilibru între rădăcini şi partea aeriană ;
- formarea ramurilor pentru înflorire în anul viitor ;
- o înflorire bogată şi echilibrată de la an la an.
     Indiferent de specia şi de soiul de trandafiri, mai întâi trebuie să se facă tăieri de aerisire, apoi tăieri de echilibrare a părţii aeriene şi tăierile de reîntinerire.
    Prin tăierea de aerisire sau de rărire şi curăţire se înlătură ramurile uscate, bătrâne, bolnave, subţiri. Se vor înlătura ramurile prea dese din interiorul tufei care împiedică pătrunderea luminii din interiorul tufei care împiedică pătrunderea luminii în interior din care cauză lăstarii înfloresc slab. Se vor înlătura ramurile rău plasate.
    Tăierea de echilibrare se va aplica ramurilor în vederea stabilirii unui raport între creşterea lemnului şi înflorirea trandafirilor. Aceste tăieri se fac în scopul producerii de flori şi se execută în tot timpul perioadei de vegetaţie pentru obţinerea de lăstari floriferi.
    Tăierea de reîntinerire se execută în scopul reînnoirii ramurilor din tufă, la 1-2 muguri bine formaţi de la bază. Se poate executa în două etape : se taie jumătate din ramuri primăvara devreme şi restul se taie după ce au trecut florile. La început se vor tăia ramurile mai groase. Această lucrare se execută odată la 5-10 ani. Tăierile se aplică diferenţiat conform cu particularităţile biologice ale soiului şi scopul urmărit.
Tăierea trandafirilor din grupa Thea hybrida se face în primul an de la plantare la 3-4 muguri cu 4-5 ramuri (în vârf fiind mugurele orientat spre exterior). Înălţimea de tăiere deasupra solului diferă de la soi la soi. Dacă lăstarul este slab dezvoltat se lasă doar un mugur, dacă este mai gros se lasă mai mulţi muguri pe lăstar. In anul următor, tufele se taie asemănător lăsând pe lăstari 3-4 muguri şi 4 lăstari. Aceasta înseamnă creşterea treptată a înălţimii  tufei cu 10-15 cm în fiecare an. Nu trebuie omis faptul că în fiecare an se taie 1-2 lăstari lăsând un singur mugur (cep) asigurând astfel o creştere abundentă de la bază. In anii următori se repetă acest tip de tăiere. Tufele să nu aibă ramuri mai vechi de trei ani. Lăstarii se taie deasupra mugurelui situat către exteriorul tufei pentru a reda tufei un port larg şi o aerisire suficientă. Suprafaţa de tăiere să fie în plan oblic la 0,5 cm deasupra mugurelui astfel ca apa de ploaie să nu se scurgă peste mugurele pornit (situat în partea superioară a planului oblic). Tăierea să nu fie nici prea oblică pentru că pericolul de uscare a mugurelui creşte.
    La trandafirii de grădină, la Polyantha şi Floribunda, având în vedere utilizarea lor pentru decor, se urmăreşte obţinerea unei înfloriri abundente şi uniforme.
In primul an tăierea se face la 3-4 muguri cu 4-5 ramuri, cu mugurele din vârf situat la exterior. In anii următori se lasă pe tufă 3-6 ramuri, cu 4-8 muguri în funcţie de capacitatea de lăstărire a soiului şi de vigoarea ramurilor. Deoarece dezvoltarea este mai abundentă toamna, de la bază pornesc lăstari groşi purtând buchete mari de flori. Scopul tăierilor pentru aceşti trandafiri este producerea în fiecare an a unui număr mare de lăstari. Lăstarii mai vechi sau mai slabi trebuie tăiaţi la 1-2 muguri (cep), pentru a asigura creşterea noilor lăstari în anul următor. Deci toţi lăstarii tineri şi viguroşi trebuie scurtaţi mai puţin şi toţi lăstarii slabi sau mai în vârstă de 2 ani trebuie tăiaţi mai sever. Lăstarii care se dezvoltă pe ramurile scurtate mai puţin, înfloresc mai timpuriu decât lăstarii de la ramurile tăiate mai sever, în schimb aceştia produc lăstari puternici care înfloresc toamna târziu.
     Tăierea trandafirilor urcători. Înflorirea la trandafirii urcători are loc pe lăstarii cei mai puternici care s-au dezvoltat anul precedent pe ramuri. Se va urmări ca prin tăieri repetate să se obţină permanent ramuri noi care să fie pe toată lungimea cu lăstari floriferi. Datorită faptului că aceşti trandafiri urcători prin creşterea lor sunt destinaţi să îmbrace anumite suprafeţe verticale, se vor alege şi se vor forma ramurile de prelungire care vor servi ca schelet în aşa fel încât fiecare să dea lăstari mai mulţi ca să înflorească.
    După plantare se vor reţine la fiecare tufă un număr strict necesar de ramuri (4-6-8), care se vor tăia de lungimi în raport cu dezvoltarea lor de la 0,60 m la 2,0 m, pentru a forţa ca pe lungimea lor să se îmbrace cu lăstari pe care continuu îi vom tăia şi forţa să dea flori cât mai multe. Ramurile de prelungire (schelet) se vor palisa orizontal, altele arcuit pentru a le forţa să formeze cât mai mulţi lăstari floriferi. Pentru a simula formarea de ramuri noi se fac tăieri scurte (cep) către baza plantei: tăierea uşoară a ramurilor lungi, etajat la cei palisaţi vertical şi scurtarea lăstarilor floriferi laterali înseriaţi pe acestea. La trandafirii urcători se înlătură cu desăvârşire lemnul mai vechi de trei ani, care este degarnisit  precum şi lăstarii de prisos care strică aspectul tufei.
    Pentru tăierea trandafirilor trebuie să se folosească foarfeci, bricege sau fierăstraie foarte bine ascuţite pentru ca tăietura să fie netedă şi să se vindece repede, să nu se strivească lăstarul. Tăietura se face întotdeauna la 0,5 cm deasupra ochiului orientat exterior. Dacă se taie prea lung, rămân cioturi şi este inestetic.

                     
                                             Autor Ing. Florica Florescu (OJCA Arges)