Taierea pomilor (OJCA Arges)

    Conducerea creşterii şi fructificării pomilor
    Prin apicarea tăierilor se urmăresc următoarele obiective:
- formarea unor elemente de schelet suficient de solide;
- garnisirea cât mai uniformă a scheletului cu ramuri de semischelet şi de rod;
- îmbunătăţirea regimului de lumină în coroană;
- grăbirea fructificării pomilor.
     Epocile de aplicare a tăierilor la pomi:
Tăierea se execută în perioada repaosului vegetativ sau tăierea ,,în uscat’’ sau de iarnă. Este necesar ca tăierea să fie începută toamna după căderea frunzelor şi să continue în toate zilele favorabile din perioada de repaos a pomilor. După tăierea pomilor se face în perioada de repaos a pomilor. Dacă tăierea pomilor se face în perioada gerurilor puternice, ţesuturile din apropierea rănilor formează scurgeri de clei, mai ales la speciile sâmburoase (cais, migdal, piersic, cireş). Tăierile efectuate primăvara târziu după umflarea mugurilor nu sunt recomandate decât în cazuri speciale, se produce o risipă de substanţe de rezervă. Este recomandat la aceste specii sensibile, tăierile în verde, se efectuează în 1-2 etape în lunile mai şi iunie, eventual în iulie.
    Trebuie începute cu 3-4 săptămâni înainte de încetinirea creşterii lăstarilor terminali.
    Operaţiile tehnice folosite la conducerea creşterii şi fructificării pomilor.
    Sunt două grupe de operaţii tehnice:
- tăieri propriu zise – scurtări şi suprimări totale, tulpini, ramuri, şi lăstari, efectuarea de incizii şi creşteri
- operaţii de modificare a poziţiei ramurilor şi direcţiei de creştere a lăstarilor.
Tăierile propriu zise.
    Prin aceste tăieri se urmăresc mai multe scopuri:
- luminarea coroanelor;
- obţinerea unor ramificaţii în puncte obligate;
- proporţionarea ramurilor;
- realizarea unui raport optim între mugurii florali şi vegetativi.
    În urma tăierilor de trezesc la viaţă o parte din mugurii dorminzi şi adventivi.
Scurtarea puternică duce la fenomenul de ,,oboseală a tăierilor’’.
Scurtarea mijlocie a unor ramuri anuale viguroase (cu cca ½ din lungime)
Scurtarea slabă a unor ramuri anuale viguroase înlăturând ¼ până la 1/3 din lungimea ei.
     Tăierea de reducţie (tăierea în lemn vechi) constă în scurtarea ramurilor mai vechi de 1 an. Se face deasupra unei ramuri –fiice, cu condiţia să aibă la bază un diametru egal cu cel puţin ½ din diametrul ramurii - mamă la locul de inserţie.
Suprimarea totală la inel a ramurilor anuale şi multianuale se impune când sunt prea dese.
     Inciziile sunt operaţii care se fac în scoarţă. Ele pot fi transversale, longitudinale sau inelare.
     Clasificarea tăierilor.
     Tăieri de întreţinere şi fructificare, încep în partea a doua  de vârstă (creştere şi rodire).
     Obiectivele principale sunt: întreţinerea sistemului de coroană realizat, prevenirea fenomenului natural de îndesire a coroanei.
Tăierile de formare vor fi aplicate diferenţiat şi în funcţie de situaţia fiecărui pom.
Prin tăieri trebuie stimulate părţi ale coroanei care cresc mai slab şi temperate părţile cu creştere mai viguroasă pentru a obţine o coroană echilibrată în ansamblul ei.
 Consilier consultant CLCA Bogaţi,
   Ing. Mioara Ştefan