Managementul folosintelor si cerintelor de apa
La implementarea strategiilor de gestiune a folosintelor si cerintelor de apa, standardele tehnice, metodologiile si instructiunile vor fi considerate ca instrumente folositoare la toate nivelurile.
Se vor avea in vedere urmatoarele:
• Efectuarea de analize detaliate, inclusiv metode pentru rezerve temporale si cerinte in sub-bazine;
• Investigatii asupra proceselor de scurgere, strategii pentru irigatii, studii privind cerintele de apa si rezervele disponibile;
• Promovarea profesionalismului prin afiliere la institutii si asociatii profesionale;
• Dispozitive pentru regularizarea si masurarea consumurilor de apa;
• Metode, tehnici de irigare moderne pentru cresterea randamentului utilizarii apei;
• Metodologii moderne pentru aprecierea cerintelor de apa necesare agriculturii;
• Utilizarea manualelor (instructiunilor) de proiectare si intretinere a lucrarilor de irigatii si constructii.
Gestiunea informatiei este una din cele mai importante probleme ale folosintei si cerintei de apa pentru planificarea integrata a resurselor de apa. Un sistem bun de management al informatiei este un instrument valoros incat “a masura inseamna a cunoaste”.
Cele mai importante eforturi privind gospodarirea apei se depun in situatii de criza, de exemplu in perioadele de seceta.
Cateva din instrumentele disponibile ale managementului informatiei care includ baze de date, modele computerizate cunoscute si strategii generale se refera la:
• Cunoasterea resurselor de apa disponibile – in special a celor subterane – nivelul de folosire a resurselor este de obicei necunoscut;
• Baze de date pentru sustinerea strategiei privind gospodarirea apei;
• Efectele demografice, rata exodului rural;
• Capacitatea de a plati pentru consumurile din ce in ce mai mari de apa;
• Estimarea folosintei de apa sectoriale prezenta si viitoare, si apoi folosirea estimarilor pentru realocarea apei acolo unde este o insuficienta prognozata;
• Evaluarea calitatii apei folosite la irigatii (ex. salinitatea) in diferite anotimpuri si efectele acesteia asupra recoltei;
• Date privind cantitatile de apa actuale extrase de fermieri din rauri pentru lucrarile si necesitatile proprii de stocare;
• Documentatii ale studiilor de caz privind cerinta de apa;
• Date asupra prognozei cerintei de apa;
• Sisteme informationale referitoare la schemele de aprovizionare cu apa si canalizare.
Managementul ingrasamintelor organice naturale
Asigurarea necesarului de nutrienti pentru culturile agricole si pentru pajisti este o problema, care trebuie tratata si rezolvata cu mare atentie.
Cantitatile de nutrienti care sunt aplicate, trebuie sa fie in acord cu cerintele plantelor. Utilizarea ingrasamintelor organice naturale si chimice in cantitati care depasesc cerintele inseamna risipa, cheltuieli suplimentare, chiar poluare a apelor de suprafata si subterane.
Cu toate ca ingrasamintele organice naturale, in special gunoiul de grajd, corect utilizate, pot contribui la sporirea si conservarea fertilitatii solului, de-a lungul timpului acestea au fost inlocuite, adesea total, cu ingrasamintele minerale.
Astazi, din ce in ce mai multi fermieri au inceput sa inteleaga ca aplicarea ingrasamintelor organice pe terenurile agricole, in cantitati corespunzatoare si la momentul potrivit, pot reduce cheltuielile si conduce la beneficii importante.
Consecinte pozitive:
• Reducerea cheltuielilor alocate fertilizarii minerale;
• Imbunatatirea starii structurale a solului, reducerea riscului degradarii prin diferite procese, imbunatatirea si conservarea in ansamblu a starii de fertilitate a solului si cresterea productivitatii acestuia;
• Reducerea costurilor pentru gospodarirea deseurilor organice provenite de la cresterea pasarilor si animalelor;
• Cresterea biomasei vegetale;
• Reducerea riscului de poluare a apelor.
Sunt necesare eforturi, reconsiderari si actiuni privind:
• Utilizarea ingrasamintelor organice naturale si in special a gunoiului de grajd avand in vedere ca acestea nu sunt deseuri ci surse de fertilizanti si materie organica deosebit de valoroase pentru sol;
• Dotarea cu utilaje si echipamente adecvate pentru administrarea acestora pe teren in conditii optime;
• Intocmirea planurilor de gospodarire a tuturor materialelor organice din ferma si a schemelor de fertilizare pentru a evita poluarea solului si apelor.
Rezervele de nutrienti din sol
Reducerea cheltuielilor si respectiv cresterea beneficiilor pot fi obtinute daca, in mod regulat, se analizeaza cerinta de nutrienti din sol, reactia solului si corectarea normelor de aplicare a ingrasamintelor organice naturale, singure sau alaturi de ingrasamintele chimice. Astfel, se evita acumularea in exces a nutrientilor solubili, precum si pierderea acestora prin spalare si scurgere catre apele de suprafata si freatice.
Fiecare fermier trebuie sa intreprinda urmatoarele actiuni:
• Sa realizeze si sa aplice programul necesar de analize ale solului, care depinde de optiunea fiecaruia. Pentru acei fermieri care nu au experienta necesara, dar si pentru cei care nu obtin rezultatele dorite, este necesara solicitarea sprijinului specialistilor din cadrul Oficiilor judetene de Studii Pedologice si Agrochimice, care intocmesc programele de analiza, efectueaza analizele si studiile pedologice necesare si acorda asistenta tehnica de specialitate;
• Sa asigure utilizarea eficienta a fertilizantilor pe baza de azot, fosfor, potasiu, si a altor elemente necesare nutritiei plantelor. Aceasta trebuie sa se bazeze numai pe rezultatele analizelor de sol, care trebuie efectuate periodic si pe cunoasterea cerintei fiecarei culturi fata de diferitii nutrienti;
• Sa elaboreze, pe baza datelor respective, planuri de fertilizare la nivelul fermei, pe o durata de 2-4 ani;
• Acolo unde distribuie anual ingrasaminte organice naturale, trebuie sa efectueze analize chimice ale solului, periodic, fie toamna tarziu, fie primavara, in scopul cunoasterii rezervelor de nutrienti ce pot fi puse la dispozitia plantelor.
Distribuirea ingrasamintelor organice naturale pe sol
Ingrasamintele organice de diferite proveniente si cu o consistenta variata (gunoi de grajd, urina, must de gunoi de grajd si alte dejectii lichide, namoluri de canalizare etc) sunt considerate ca surse valoroase de materie organica, azot, fosfor, potasiu si alte minerale, care sunt indispensabile culturilor agricole. Luand in considerare continutul de nutrienti din astfel de materiale organice se poate reduce consumul de ingrasaminte minerale.
Cantitatea de azot accesibil pentru planta din ingrasamantul organic natural utilizat depinde de diferite conditii: de originea acestuia, de conditiile hidrometeorologice din perioada cand acesta este administrat, de sol, de modul de administrare etc.
Fiecare fermier trebuie sa ia in considerare urmatoarele recomandari:
• Sa efectueze analize chimice asupra continutului de nutrienti din probe reprezentative ale materialelor organice respective, iar daca acest lucru nu este posibil, atunci cel putin sa utilizeze informatiile existente, care ofera date asupra continutului de nutrienti disponibili pentru diferite tipuri de ingrasaminte organice naturale, date care pot fi gasite la diferite institutii de specialitate;
• Aplicarea ingrasamintelor organice naturale primavara devreme, sa fie efectuate numai in perioade optime, utilizand utilaje si echipamente care nu afecteaza solul;
• Este esential planul de management al tuturor materialelor organice din ferma, bazat pe recomandarile “Codului de bune practici agricole pentru protectia apelor impotriva poluarii” care indica zonele cu restrictii de aplicare, zonele cu mare risc de poluare, unde nu se poate face distribuirea ingrasamintelor in timpul iernii si terenurile cu risc pe care ingrasamintele se aplica doar cu precautie;
• Echipamentele de distribuire ale utilajelor de administrare trebuie reglate la fiecare aplicare la normele stabilite in prealabil;
• Cele mai indicate si eficiente metode de aplicare a ingrasamintelor organice naturale sunt: incorporarea in sol imediat dupa administrare, injectarea in sol si imprastierea in benzi. Nu este recomandata imprastierea la suprafata solului intrucat determina pierderi importante de azot sub forma de amoniu conducand la poluarea atmosferei;
• Administrarea se va face doar dupa identificarea perioadelor optime de aplicare. Ingrasamintele organice de consistenta lichida si semilichida, de exemplu: urina, must de gunoi de grajd, dejectii semifluide-pastoase de la pasari, namol de canalizare etc., care au continuturi ridicate de azot accesibil plantelor, vor fi aplicate primavara. Daca aceste ingrasaminte sunt aplicate toamna, in special pe solurile subtiri, pe solurile nisipoase, pierd rapid azotul prin spalare. Gunoiul de grajd, precum si gunoiul provenit de la asternuturi din grajduri, dar si alte ingrasaminte provenite din diferite materiale si resturi organice, de consistenta solida, pot fi aplicate toamna si chiar iarna, intrucit acestea disponibilizeaza azotul in timp, astfel ca riscul de pierdere prin spalare este redus;
• Ingrasamintele care contin azot imediat accesibil se vor administra doar in cantitati reduse, care sa acopere strict necesarul culturilor si luand in considerare rezerva din sol. De regula, nu se aplica pe parcursul unui an cantitati mai mari de 170 Kg de azot total la hectar;
Nu se vor aplica ingrasaminte daca :
- solul este crapat (fisurat) in adancime, daca terenul este pregatit in vederea instalarii drenurilor;
- lucrarile de drenaj au fost efecuate in ultimele 12 luni;
- au fost efectuate lucrari de afanare prin subsolaj in ultimele 12 luni;
- solul a fost inundat si/sau are exces de apa ;
- solul a fost inghetat 12 ore sau mai mult in decurs de 24 de ore ;
- solul este acoperit cu zapada.
• Ingrasamintele organice naturale, de cele mai multe ori, nu furnizeaza fosforul si potasiul in cantitati suficiente cresterii si dezvoltarii culturilor. De aceea, trebuie sa se aiba in vedere acest aspect, iar atunci cand este necesar, sa se suplimenteze prin fertilizare minerala;
• In zonele vulnerabile la poluarea cu nitrati se vor respecta obligatoriu prevederile privind modul de distributie si cantitatile de ingrasaminte organice minerale.
Compostarea
Metoda cea mai buna de valorificare a reziduurilor organice o reprezinta compostarea.
Ingrasamintele organice naturale de diferite proveniente sunt amestecate cu diferite materiale vegetale si sunt depozitate, dupa o anumita procedura, in gramezi, fiind supuse descompunerii. Acest proces se desfasoara in prezenta aerului si apei aplicata intr-o anumita proportie; acesti factori favorizeaza descompunerea.
Beneficiile compostarii:
• Se reduce volumul diferitelor materiale supuse compostarii, fiind usurata manipularea acestora la transport si aplicarea lor pe teren;
• Compostul este un valoros ameliorator si reconditionator al solului;
• Compostul este curatat de seminte, de buruieni si diferiti agenti patogeni;
• Compostul este un bun furnizor de hrana pentru culturi, datorita eliberarii treptate a nutrientilor usor de absorbit si asimilat de catre plante;
• In comparatie cu gunoiul proaspat, se poate administra pe teren in perioade mai lungi de timp;
Reduce capacitatea de stocare si aplicare de ingrasaminte, in special a celor minerale.
La prepararea compostului trebuie avute in vedere urmatoarele masuri:
• Prepararea compostului se va face cat mai aproape de locurile in care este prezent materialul brut, in scopul reducerii costurilor, in special al transportului;
• Gramezile stocate in spatii neacoperite vor avea inaltimea maxima de 2,5 m pentru a putea elimina rapid excesul de apa provenit din ploi;
• Gramezile trebuie sa fie intoarse cel putin odata folosind un tractor cu lama frontala. Mai multe intoarceri contribuie la imbunatatirea procesului de compostare, dar conduce la cresterea costurilor;
• In gramada de compostare, temperatura creste la valori intre 500C – 600C (pe scurte perioade cu temperaturi mai ridicate pentru distrugerea semintelor de buruieni si a agentilor patogeni); daca temperatura coboara se face remanierea gramezii pentru a-i asigura aerarea si umiditatea necesara; daca umiditatea a scazut sa aplica apa pentru a se atinge un continut de apa de 45-60%. Este necesar ca temperatura sa se verifice periodic;
• In timpul procesului de compostare au loc importante degajari de dioxid de carbon, vapori de apa si amoniac. Pierderea de amoniac poate fi redusa prin cresterea continutului de materiale celulozice sau paie in masa materialelor organice depozitate in gramezi pentru compostare;
• Lichidul, care este filtrat de gramada de compost, trebuie sa fie colectat si apoi folosit la umezirea gramezii.
Depozitarea ingrasamintelor organice naturale
La depozitarea ingrasamintelor organice, de cea mai mare importanta sunt spatiile de depozitare, care trebuie sa permita stocarea acestora pana la distribuirea lor pe teren in perioadele optime de aplicare. Este dorit ca aceasta sa se realizeze printr-o buna organizare a spatiilor existente.
In perioada depozitarii trebuie sa se verifice daca:
• Toate apele provenite din ferma, conventional curate, cum ar fi scurgerile din apele de ploaie, de pe acoperisuri sau de pe suprafetele si platformele curate, nu ajung in apele uzate sau in spatiul depozitarii gunoiului de grajd, si sunt drenate separat;
• Daca se poate reduce producerea materialelor organice si ingrasamintelor de origine animala printr-o gospodarire mai bine organizata;
• Incintele, curtile, spatiile pentru depozitarea materialelor respective si depozitele pot fi acoperite eficient alocand costuri relativ mici.
Trebuie sa se urmareasca atent cantitatea materialelor organice produse in ferma si modul in care ploile afecteaza cantitatea finala care trebuie stocata.
In acest sens, fermierul va lua urmatoarele masuri:
• Se va calcula cantitatea dejectiilor provenite de la animale;
• Se va calcula volumul apelor uzate generate;
• Se va calcula capacitatea de stocare necesara pentru perioada in care nu se face administrarea ingrasamintelor, capacitatea suficienta care sa nu conduca la poluare;
• Trebuie ca precipitatiile de pe acoperisuri, platforme si incinte deschise, drumuri si terenuri sa nu ajunga in spatiile destinate depozitarii; in acest mod se poate pastra nediluata concentratia de nutrienti din ingrasamintele organice naturale;
• Costurile finale de realizare a acoperirii zonelor de stocare se pot considera beneficii prin minimalizarea producerii de ape uzate;
• Acoperirea spatiilor de stocare reduce si pierderile de nutrienti.
Stirile de azi
Curs Valutar
