Solul este bunul cel mai de pret al fermierului. Cunoasterea solului din cadrul fermei, alaturi de aplicarea bunelor practice de pregatire si cultivare a terenurilor agricole, conduce atat la cresterea cantitativa si calitativa a productiei agricole, cat si la reducerea riscurilor degradarii solului prin diferite procese.
Oricare tip de sol este vulnerabil la degradare, mai ales atunci cand este luat in cultura. Lipsa unei planificari a activitatilor sau lucrarile excesive pot conduce la degradarea prin destructurare, crustificare, compactare a solului.
Aceste procese impiedica rasarirea rapida si uniforma a plantelor, prin degradarea spatiului poros, a conditiilor de aeratie si aprovizionare cu apa, limiteaza dezvoltarea masei radiculare si in consecinta a plantelor cultivate. Apoi compactarea solurilor favorizeaza procesele de scurgere de suprafata prin reducerea permeabilitatii solului la apa, infiltrarii apei in sol. Intensificarea scurgerilor de suprafata provoaca eroziunea solului, poluarea cursurilor de apa, reducerea biomasei, Riscul spalarii de suprafata si a aroziunii solului este amplificat in cazul solurilor sarace in materie organica, in absenta culturilor protectoare si a terenurilor cu pante lungi si abrupte.
De aceea, ameliorarea si conservarea starii structurale a solului aduc o serie de beneficii directe si indirecte in folosul fermierului, in protectia resurselor de mediu, cum sunt:
● lucrari mai usoare ale solului;
● favorizarea rasaririi si inradacinarii plantelor prin imbunatatirea regimului aerobic si a capacitatii de retinere a apei;
● reducerea riscurilor de eroziune a solului si a scurgerilor de suprafata;
● reducerea baltirii apei de suprafata;
● cresterea productiei, a calitatii si productivitatii culturilor si intretinerea acestora, modului de recoltare;
● sa aplice numai acele practice care evita perpetuarea problemelor si care duc la eliminarea acestora;
● sa inspecteze cu regularitate terenurile agricole, sa se monitorizeze prin indicatori specifici starea actuala a solurilor.
Identificarea si cunoasterea tipurilor de sol: cartarea pedologica
Pentru o ferma performanta cartarea pedologica este absolut necesara. Daca un astfel de studiu nu se poate efectua, atunci cel putin trebuie apelat la institutii de specialitate, pentru a folosi posibilile materiale informative existente.
Azi nu se mai poate practica nicio forma de agricultura performanta(conventionala, conservative, organica, ecologica, de precizie) fara cunoasterea resurselor edifice. Mai mult decat atat, trebuie cunoscuti factorii limitative care impun alegerea si practicarea anumitor tehnologii de cultivarea a plantelor, a plantatiilotr viti-pomicole.
Pentru a obtine cele mai bune performante de la un sol, este necesar si important sa fie cunoscute si intelese, cel putin caracteristicile fundamentale ale acestuia, care determina alegerea sistemului sau a companentei tehnologice corespunzatoare.
Unele dintre proprietatile solulu, cum sunt: grosimea active a profilului de sol, volumul edafic util si textura pot fi variabile in cuprinsul fermei si in profilele pedologice. In acelasi timp, aceste caracteristici au un grad ridicat de stabilitate, fiind extreme de dificil de modificat, astfel ca sunt considerate ca factori limitative sau restrictive ai productiei agricole si toate tehnologiile trebuie sa li se adapteze.
Alte proprietati, cum sunt: stabilitatea hidrica a agregatelor structurale de sol, reactia, starea de asezare, continutul in macronutrienti etc., au character dinamic inregistrand modificari inseminate prin aplicarea sistemelor tehnologice de cultivare a solului, dar in acelasi timp pot fi si mai usor dirijati, modificati, ameliorati.
Minimul de proprietati ale solului pe care trebuiesa le cunoasca fermierul se refera la:
► textura sau compozitia granulometrica a solului
Asta reprezinta distributia procesuala a particulelor minerale: de nisip, praf si argila. Fermierul, de exemplu, trebuie sa stie ca solurile niosipoase sunt mult mai predispose la compactare si eroziune decat cele argiloase sau lutoase, pe cand solurile argiloase sunt mai vulnerabile la excesul de apa.
► starea de asezare sau de compactitate, adica asezarea mai laxa sau mai comapacta a particolelor primare, a micro si macro formatiunilor structurale in masa solurilor;
Fermierul trebuie sa cunoasca starea de compactitate a solurilor raspandite in ferma intrucat aceasta ii permite sa aplice masurile mecanice pentru ameliorarea rapida.
► capacitatea de friabilitate sau de maruntire a solului;
Aceasta caracteristica arata masura in care solul,prin actiunea masinilor agricole,se sfarama ,se desface in formatiuni structurale din ce in ce mai mici ; cu cat un sol este mai friabil cu atat se lucreaza mai usor.
► sistemul radicular al plantelor ;
Masa radiculara poate indica daca un sol are,in ansamblul sau,caracteristici favorabile astfel:daca aceesta penetreaza in profunzime si se ramifica bine,atunci solul este de calitate; daca se dezvolta incet si pe orizontala,atunci predomina anumiti factori sau procese limitative,de exemplu,compactarea secundara de suprafata.
► continutul de materie organica din sol;
Materia organica din sol influenteaza productivitatea ,structura solului si capacitatea acestuia de retinere a apei etc.,culoarea solului in stratul superficial poate fi un indicator aproximativ,dar sunt necesare determinari de laborator pentru aprecierea precisa .
► culoarea solului;
Culoarea solului constituie un indicator pentru capacitatea naturala de drenaj si aerare a solului. Un profil cenusiu, galben si pestrit indica faptul ca solul este favorabil fenomenului de baltire si este lipsit de oxygen, pe cand un sol brun este drenat liber.
► flora si fauna din sol
Flora si fauna din sol reprezinta un indicator biologic deosebit de important. De exemplu prezenta ramelor, care contribuie la formarea unor agregate structurale zoogene specifice(coprolite), imbunatatind prin activitatea lor mecanica de deplasare, ingerare si eliminare a solului, procesele de aeratie si infiltratie a apei, reprezinta un indicator practice al unui sol care ofera un mediu prielnic de crestere si dezvoltare a vegetatiei.
Starea solului la un moment dat se poate constata si evalua, intr-o prima faza, prin respectarea unor reguli relative usor de urmat de catre fermier si efectuarea unor observatii si determinari foarte simple.
Astfel, fermierul trebuie sa intreprinda actiunile urmatoare:
● verificarea periodica a solului in diferite puncte stationare ale fermei;
● identificarea degradarii solului si a capacitatii de drenaj a acestuia se va putea realiza intr-un profil de sol: se va verifica daca solul se desface in formatiuni structurale de diferite forme si marimi, se va determina starea de inradacinare a culturii si respectiv culoarea solului;
● va verifica starea de compactitate pe adancimea profilului de sol cu ajutorul unui cutit. Exista asa numitele penetrometre de buzunar, instrumente deosebit de simple, ce pot oferi o informatie suficient de exacta, prin simpla introducere a lor in peretii profilului de sol la adancimi. Intr-un sol compact, se simte duritatea acestuia, pe cand intr-un sol friabil, bine structurat cutitul patrunde cu usurinta, penetrometrul oferind si posibilitatea aprecierii gradului de compactitate;
● va aprecia principalele clase texturale ale solului; cu oarecare precizie, aceasta operatie, se poate efectua direct pe teren, prin examinarea atenta a solului. Metoda cuprinde examinarea organoleptica a solului cu ochiul liber sau cu lupa si prin pipait a solului uscat si a celui umezit pana la consistenta plastica. Operatia principala consta in modelarea solului, framantarea in palme si intre degete a solului umezit. Se incearca succesiv sa se formeze mici sfere print-o miscare circulara in palma, suluri prin miscare in sus si in jos, intre palme, inele prin rularea peste deget a sulurilor, sau panglici prin presarea si netezirea intre degetul mare si aratator a sulului. De exemplu, la cele doua extremitati sunt situate solurile nisipoase care sunt aspre, nu au plasticitate, nu se modeleaza, si respectiv solurile argiloase, care sunt alunecoase foarte plastice, se modeleaza cu usurinta si formeaza bile sau sfere, suluri, inele sau panglici lucioase ; solurile cu textura mijlocie ocupa o pozitie intermediara intre aceste doua extreme;
● va inregistra adancimea la care se descopera stratul compactat si se va masura grosimea acestora;
● va identifica daca sunt prezente ramele, fiind un foarte bun indicator al starii de sanatate, de fertilitate a solului; cu cat acestea sunt in cantitate mai mare cu atat solul prezinta in ansamblu o stare structurala si aprovizionare cu materie organica mai buna;
● va observa cu atentie suprafata solului pentru a identifica posibilele neuniformitati;
● se verifica daca culturile sunt bine inradacinate.
SURSA: INCDPAPM (ICPA BUCURESTI – Cod de bune practice agricole de ferma)
Stirile de azi
Curs Valutar
