IMPORTANTA FUNDAMENTALA A APEI IN VIATA SI AGRICULTURA

Kofi Anan, fost Secretar General al ONU,a încercat permanent så aducå tema apei pe  agenda internationalå politicå, economicå si de dezvoltare. “Nu vom putea învinge SIDA, tuberculoza, malaria sau alte boli infectioase care afecteazå tårile în curs de dezvoltare decât dupå ce vom castiga si

båtålia pentru o apå potabilå sigurå, pentru conditii minime de igienå si de îngrijire medicalå”, a declarat el. Pentru cei 1,1 miliarde de oameni care nu au acces la apa potabilå sigurå si pentru  cei 2,6 miliarde lipsiti de conditii minime de igienå la toalete  perspectiva este complet diferitå. Pentru acesti oameni, lipsa accesului la ceea ce unii numesc drepturi umane fundamentale reprezintå un impediment în calea iesirii din såråcie, a unei vieti normale, sånåtoase si productive.“Doresc foarte mult så må cåsåtoresc într-o familie care posedå facilitåtile unei toalete si ale apei curente,” spune Barka,12 ani, din colonia Sanjay Amar, Delhi, . “Este un vis pentru mine.”

Un an crucial pentru apå

Din multe puncte de vedere, 2006 a fost un an important pentru apå. Natiunile Unite au pus un accent pe tema apei prin publicarea a douå rapoarte majore, « World Water Development Report » si « Uman Development Report ».Diferite organizatii precum World Wildlife Fund si World Business Council for

Sustainable Development au publicat i ele rapoarte care nu descriau doar în culori roz situatia atât  din tårile în curs de dezvoltare cât si în cele dezvoltate.Raportul despre agriculturå a analizat situatia actualå a apei dupå 50 de ani de practici de management al apei, cu scopul de a identifica cåi pentru eliminarea foametei μi pentru protectia mediului în urmåtorii 50 de ani. O audientå numeroaså a participat la conferintele de experti precum Såptåmâna Globalå a Apei din Stockholm, Forumul  Trianual asupra Apei si nenumårate alte întâlniri specializate din toate sectoarele care au de-a face cu apa într-un fel sau într-altul. În mod clar, ceva se întamplå cu apa.Dar ce? Så facem un pas înapoi si så privim la câteva aspecte fundamentale despre apå pe Planeta Påmânt în cursul anului 2007.

Situatia mondialå a apei

Apa reprezintå factorul esential al vietii.Toate ecosistemele påmântului, societåtile si persoanele ndividuale au nevoie de apå.Fårå apå, omenirea nu ar putea beneficia de securitate alimentarå si sånåtate, de surse de energie si de productie industrialå.Plantele μi fauna au nevoie de apå.Cantitatea insuficientå de apå si managementul defectuos pot conduce la micsorarea biodiversitåtii si a productiei agricole, la cresterea malnutritiei si råspândirea bolilor, la reducerea creμterii economice, la instabilitate socialå μi conflicte. Apa ajutå la regularizarea climatului mondial – si, dupå cum putem bserva în prezent, resursele de apå sunt si ele la rândul lor afectate de schimbarea globalå a climei. Pierderile (umane si financiare) datorate marilor catastrofe naturale (inundatii, uragane) au fost

de μapte ori mai ridicate în perioada 1996- 2005 decât în anii 1960. Apa reprezintå,atât la bine cât si la råu, legåtura între climå si societatea umanå.În mod evident, existenta resurselor sigure de apå uratå este fundamentalå pentru producttia agricolå. Agricultura irigatå partial sau total consumå 70% din resursele de apå în tårile dezvoltate.Agricultura de tip industrial se aflå totusi sub presiunea de a  roduce mai multe alimente cu un consum tot mai mic de apå,datoritå necesarului în creμtere de apå  pentru consumul domestic si industrie.Din nefericire, în timp ce rapoartele mentionate mai sus sustin cå aceastå “crizå a apei” este o crizå de “guvernare” (management) si nu este datoratå cu adevårat de o lipså a resurselor de apå, acest fapt este numai parøial adevårat. Existå într-adevår o lipså fizicå de apå, deoarece resursele de apå nu sunt uniform distribuite la nivel global. În multe din regiunile globului cu o crestere economicå accentuatå, în special în tårile în curs de dezvoltare,apa este cu  adevårat insuficientå sau va deveni aμa în curând.În plus, în multe tåri cererea de apå depaμeμte posibilitåtile de alimentare iar calitatea apei disponibile se deterioreazå rapid. Patru sute cincizeci de milioane de oameni din 31 de tåri se confruntå deja cu o lipså serioaså de apå. Pânå în 2025, ONU prevede cå o treime din populatia globului va suferi de o lipså severå si cronicå de apå. Aceasta se datoreazå partial lipsei fizice a apei, dar si crizei de management si resurse economice – lipsa nfrastructurii, lipsa unui management adecvat si a planificårii.SIWI, Institutul International al Apei

Stockholm , spune cå „apa este cheia pentru dezvoltarea socio-economicå si pentru alitatea vietii”. Pentru SIWI,problemele legate de såråcie, foamete,boli, analfabetism, egradarea mediului si inegalitatea oamenilor pot fi rezolvate în mare måsurå prin  asigurarea apei si a igienei ca un prim pas.Desi Påmântul este o planetå albastrå,apa reprezintå  resurså limitatå si finitå.Într-adevår, mai putin de 2,5% din totalul disponibil de apå poate fi utilizat μi reutilizat ca apå proaspåtå. Mai putin de jumåtate din acestå cantitate este disponibilå usor sau cu  ceva efort. Din nefericire, apa accesibilå este deseori contaminatå peste limitele acceptabile – un genocid al apei” dupå unii – fapt care o face indisponibilå pentru consumul uman si amenintå atât  sånåtatea populatiei, cât si lacurile, râurile si ecosistemele pe care acestea din urmå le sustin.

Apa oceanelor este de asemenea amenintatå de impactul activitåtior umane.

Apå pentru alimente

Cantitatea de apå care revine unei personae va continua så se diminueze, în timp ce necesitåtile alimentare continuå så creascå.Simultan preferintele alimentare se deplaseazå cåtre alimente produse  cu consum intensiv de apå. Necesarul mediu zilnic de apå pentru o persoanå este de circa 50-100 litri. Aceasta dacå nu luåm în consideratie alimentele. În acest caz consumul se ridicå la 3500 litri. Un Big Mac înseamnå, în principiu, 1000 litri apå.În plus, resursele de irigare care au sustinut “revolutia verde” din anii ‘60 sunt limitate, iar suprafata agricolå se reduce. O mare parte din aceastå suprafatå ar putea fi

convertitå pentru culturi bioenergetice, gândite så fie utilizate în producerea de

biocombustibil μi nu pentru alimentatia umanå. Dacå nu se iau måsuri pentru

îmbunåtåtirea modului în care se gestioneazå apa, se va ajunge în situatia în care în 2050 necesarul de apå pentru hrana populatiei globale de 9 miliarde va fi dublu fatå de consumul actual.Necesarul de alimente va creste cu 50% cu fiecare nouå generatie. Cât de mare va fi într-adevår cresterea va depinde în mare måsurå de puterea de cumpårare a consumatorilor si de populatia lanetei. Conform prognozelor FAO, necesarul zilnic mediu pe persoanå va fi de 3000 kcal. Dacå o alimentatie cu continut caloric ridicat va deveni norma socialå pentru toatå umanitatea – în particular în regiunile cu ritm foarte ridicat de crestere ca si – presiunea asupra resurselor naturale si în special asupra apei va deveni dramaticå. În aceste conditii, în 2050 va fi necesar un

volum suplimentar de apå egal cu toatå apa utilizatå în prezent în consumul domestic,industrie si agriculturå (5600 km3).Aceasta deoarece productia limentarå este o activitate cu consum foarte ridicat de Irigarea prin picurare reprezintå o metodå de irigare care economiseμte apa prin aplicarea ei cu debit mic la rådåcina plantelor.Aceasta deoarece producøia alimentarå este o activitate cu consum foarte ridicat de apa.Irigarea prin picurare reprezintå o metodå de irigare care economiseμte apa prin aplicarea ei cu debit mic la rådåcina plantelor.O provocare a agriculturii moderne:utilizarea mai eficientå a apei.

Sistem de culturå în bazat pe apa din precipitatii,aprovizionat cu „apå provenind din cer”. Este nevoie de 550 litri de apå pentru a produce fåina necesarå pentru o felie de pâine – si aceasta nu reprezintå decât o fractie din cei circa 1500 l apå utilizati la obtinerea a 100 g de carne vitå furajatå. Deja

într-o mare parte din lume, apa reprezintå cea mai limitatå si mai nesigurå resurså,atât în productia alimentarå cât si pentru diversele ecosisteme. În cazul culturilor de câmp, mari cantitåti de apå se pierd prin evaporare în atmosferå din vegetatie si din sol, în special în regiunile cu temperature ridicate.

Reducerea debitului râurilor

Deμi omenirea produce mai multe alimente ca niciodatå, acest rezultat a fost obtinut cu un cost: scåderea drasticå a volumului de apå dintr-un numår de râuri μi scåderea nivelului apei freatice în întreaga lume.Râurile Galben, Colorado si Indus seacå complet o mare parte a anului. Marile lacuri de altådatå, precum Marea Aral μi Lake Chad, sunt acum mai degrabå umbra a ceea ce au fost înainte, desi aici si climatul joacå un rol însemnat. Existå si alte incertitudini: se presupune cå cele 40 de state cele mai sårace din lume, cu o populatie

totalå de 1-3 miliarde, vor pierde în medie pânå la o cincime din potentialul lor de productie pentru cereale pânå în anii 2080 din cauza schimbårilor climatice.

Toti acesti factori, combinati cu necesarul de apå în creμtere al oraselor si indu -striei, vor contrabalansa cresterea productiei alimentare rezultatå din utilizarea mai eficientå a apei de irigatie în agriculturå. Cele mai promitåtoare solutii au fost identificate în agricultura bazatå pe apa din precipitaøii Utilizarea mai ficientå a precipitatiilor reprezintå o practicå care si-a dovedit valabilitatea de-a lungul timpului în anumite regiuni ale globului μi care va trebui så fie aplicatå la o scarå din ce în ce mai largå.Utilizarea mai eficientå a apei din precipitaøii,combinatå cu tehnologii de lucråri ale solului, au condus la dublarea productiei în mari pårti ale Africii. De asemenea, utilizarea mai bunå a apei din precipitatii aflatå în

sol – asa numita “apå verde”, poate constitui resursa de apå pentru revolutia agricolå ce ar putea pune capåt foametei.Acest lucru se întâmplå deja in .

Centrul pentru stiinoatia Mediului, castigator în 2005 al premiului acordat de Institutul International al Apei din Stockholm, promoveazå agricultura bazatå pe apa din precipitatii,folosind deseori solutii traditionale.Aceste sisteme locale, la scarå micå,vor ajuta 300 milioane de oameni såraci så -si producå hrana si så isi îmbunåtåteaså viata. “Sursa de apå este în cer”, spune d-na Sunita Narain, de la Centrul pentru stiinta Mediului.

O dublå dilemå

Natura problemei are din nefericire douå fatete. În anumite pårti ale globului, supermarket-urile abundå în produse provenind din toatå lumea. Ad literam, lipsa globalå a alimentelor este o problemå îndepårtatå în acest context. Totusi, fapt demn de remarcat, supraconsumul ce caracterizeazå lumea dezvoltatå conduce la aceeasi problemå ca si malnutritia din lumea în curs de dezvoltare: ele reduc sansele pentru o viatå productivå si sånåtoaså.Atentia comunitåtii internationale îndreptatå asupra cauzelor si consecintelor obezitåtii si foametei a crescut odatå cu vointa de a gåsi solutii pentru aceste probleme. Råspunsul la problema producerii unei cantitåti suficiente de hranå sånåtoaså ascunde înså si o altå realitate: modul în care este ea produså, distribuitå si consumatå submineazå insusi edificiul dezvoltårii durabile.

Consumatorul – un factor critic

Vechea întrebare fundamentalå despre cum putem produce alimente mai bune si în cantitate mai mare fårå a submina mediul isi asteapta în continuare un råspuns. Au apårut înså si alte întrebåri la fel de importante;cum putem face astfel încât cererea si consumul de alimente så fie echitabile,sånåtoase si adecvate potentialului biologic de productie al planetei noastre.Desi fermierii, guvernele si specialitii pot combina la nesfarsit diverse solutii tehnice,consumatorul este cel care se confruntå cu o alegere fundamentalå: pentru alimente bune si sånåtoase si pentru alimente care pot fi produse în mod durabil. Informatiile asupra modului în care sunt produse alimentele si asupra costurilor rezultate pentru societate si mediu pot ajuta consumatorul în alegerile pe care le face. Alegerea pe care o facem zi de zi în supermarket nu se

referå numai la alegerea între un stil de viatå sånåtos si unul nesånåtos, ci are totodatå un impact profund μi de lungå duratå asupra vietii comunitåtilor sårace si asupra mediului în care acestea tråiesc.

.Industria iμi asumå un rol mai activ deoarece ea stie cå fårå apå, afacerile esueaza,si unde existå apå apar si investitiile. Iar

acolo unde industria investeste – asa cum numeroase companii multinationale procedeazå în tårile în curs de dezvoltare – ea cautå så isi asigure apa necesarå operatiunilor industriale. Uneori, asigurarea unei surse sigure de apå pentru facilitåtile industriale conduce în acelaμi timp la asigurarea apei pentru oamenii care tråiesc în jurul acestor facilitåti – si nu în ultimul rând la asigurarea sånåtåtii propriilor angajati.Avansul tehnologic va continua så facå consumul de apå mai eficient, de exemplu prin reutilizarea unei mai mari cantitåti de apå. Desalinizarea va continua så devinå o optiune mai viabilå pentru asigurarea apei potabile, desi ea va råmâne întotdeauna numai o componentå marginalå. Deoarece agricultura utilizeazå în jur de 70% din resursa mondialå de apå, managementul îmbunåtåtit al apei în agriculturå trebuie så devinå o prioritate maximå. În timp ce eficienta utilizårii apei în irigatii meritå cea mai mare atentie în agricultura irigatå, tehnologiile de colectare a apei în agricultura

Nu este totul pierdut

În pofida celor spuse mai sus, ar trebui så avem totusi destulå apå – în

2025, 2050 si mai departe – pentru toti, inclusiv apå pentru productia

alimentarå. Cercetarea demonstreazå cå mai buna gospodårire a apei, mai multå

recoltå pe litrul de apå consumat, tehnologiile avansate si o multime de alte instrumente, tehnici si strategii pot conduce la atingerea acestui scop.

Întorcându-ne la Barkha si la dorinta lui de a dispune de apå curentå si toaletå, s-a demonstrat cå profitul rezultat din investitiile în apå si igienå este enorm. Tårile care investesc în aceste domenii au o crestere mai rapidå. Gânditi-vå unde ar fi acum tårile din Occident dacå nu ar fi investit în sånåtate si igienå! De fapt, British Journal of Medicine în numårul såu din Ianuarie 2008 a numit imbunåtåirea igienei drept cea mai mare realizare a omenirii din ultimii

170 de ani – înaintea antibioticelor, a inventårii computerului μi a descoperirii

structurii ADN-ului. Sau, ca så îl citåm pe W.H. Auden, „Mii au tråit fårå dragoste,

nici unul fårå apå.”Reducerea la jumåtate numårul oamenilor care nu au acces la apå si igienå reprezintå un scop al agendei de dezvoltare globalå a Natiunilor Unite. Sånåtatea conduce într-adevår la bunåstare; atingerea dezideratului

de mai sus ar aduce beneficii de 3 USD pânå la 34 USD pentru fiecare dolar

investit, sau de 65 miliarde anual. Beneficiile sunt tangibile: sånåtatea se transformå în bunåstare, oamenii såraci trec de la såråcie la productivitate, viaøa femeilor se imbunataoeμte, iar posibilitåtile educationale crescute creeazå oportunitåti pentru tineri.Industria iμi asumå un rol mai activ deoarece ea stie cå fårå apå, afacerile esueaza,si unde existå apå apar si investitiile. Iar acolo unde industria investeste – asa cum numeroase companii multinationale procedeazå

în tårile în curs de dezvoltare – ea cautå så isi asigure apa necesarå operatiunilor industriale. Uneori, asigurarea unei surse sigure de apå pentru facilitåtile industriale conduce în acelaμi timp la asigurarea apei pentru oamenii care tråiesc în jurul acestor facilitåti – si nu în ultimul rând la asigurarea sånåtåttii propriilor angajati.Avansul tehnologic va continua så facå consumul de apå mai eficient, de exemplu prin reutilizarea unei mai mari cantitåti de apå. Desalinizarea va continua så devinå o optiune mai viabilå pentru asigurarea apei potabile, desi ea va råmâne întotdeauna numai o componentå marginalå. Deoarece agricultura utilizeazå în jur de 70% din resursa mondialå de apå, managementul îmbunåtåøit al apei în agriculturå trebuie så devinå o prioritate maximå. În timp ce eficienta utilizårii apei în irigatii meritå cea mai mare atentie în agricultura irigatå, tehnologiile de colectare a apei în agricultura bazatå pe precipitatii si sistemele de îmbunåtåtiri funciare trebuie de asemenea så

contribuie la maximizarea „recoltei obtinute dintr-un litru de apå”.Iar semnele clare ale unui import de cereale datorat deficitului de apå – asa numitul traseu virtual al apei – împreunå cu accentuarea stresului de apå în regiunile tropicale semi-aride ale lumii, pot conduce la o schimbare majorå în comertul global

cu alimente. Productia agroalimentarå în regiunile bogate în apå va ajunge så joace un rol major în eliminarea foametei din regiunile sårace în apå. Acest concept, care leagå disponibilitatea alimentarå din regiunile bogate în apå cu ameliorarea deficitului de apå din regiunile sårace în apå prin intermediul comertului, oferå mari posibilitåti.Problema apei va continua så afecteze,

într-un fel sau altul, pe oricine, începând cu cel mai mic fermier din si terminând cu cele mai mari industrii agroalimentare din Europa.