I.Prezentarea Comunicării Comisiei privind „controlul de sănătate” al reformei PAC
Comisia Europeană a lansat pe 20 noiembrie 2007 o consultare publică privind procesul de revizuire a Politicii Agricole Comune (PAC), în scopul identificării deficienţelor în funcţionare şi corectarea acestora în scopul creşterii eficienţei sectorului agricol european, ca urmare a schimbărilor introduse de reforma din 2003, a extinderii Uniunii Europene şi a evoluţiilor din ultima perioadă.
În contextul procesului accelerat de transformări, a provocărilor globalizării şi extinderii Uniuni Europene la 27 state membre, Comisia consideră că se impune simplificarea şi modernizarea PAC.
„Controlul de sănătate” al PAC vizează următoarele aspecte:
•simplificarea şi eficientizarea schemelor de plăţi prin analiza cerinţelor de eco - condiţionalitate şi a nivelului subvenţiilor directe, decuplarea parţială sau totală a plăţilor de producţie, introducerea unor limite maxime şi minime pentru plăţile directe, etc.);
•ajustarea instrumentelor de sprijinire a pieţei prin revizuirea mecanismelor de intervenţie, în special cel de pe piaţa cerealelor; renunţarea la sistemul de scoatere a terenurilor din circuitul agricol (set-aside) datorită situaţiei existente pe piaţa cerealelor; pregătirea pentru eliminarea cotelor de producţie în sectorul laptelui;
•abordarea noilor provocări, respectiv eficientizarea măsurilor destinate protecţiei mediului în acord cu utilizarea de practici agricole pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice, promovarea culturilor bio-energetice şi îmbunătăţirii managementului apei, precum şi transferul de fonduri de la plăţile directe şi măsurile de piaţă către dezvoltarea rurală (prin reducerea nivelului subvenţiilor directe - modularea obligatorie).
II.Procesul de consultare publică în România
În data de 23 noiembrie 2007 ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale a prezentat organizaţiilor interprofesionale reprezentative la nivel naţional din sectorul agro-alimentar măsurile propuse de Comisia Europeană, invitându-le să contribuie la formularea poziţiei României.
Totodată, pe site-ul Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale a fost postat documentul Comisiei Europene care a stat la baza consultării publice.
Pe data de 6 decembrie a fost semnat Memorandumul pentru constituirea Grupului de lucru pentru elaborarea poziţiei României privind „controlul de sănătate” al reformei Politicii Agricole Comune (PAC). Acest Grup de Lucru interministerial este format din reprezentanţi ai instituţiilor cu competenţe în domeniu: Departamentul pentru Afaceri Europene, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Ministerul Economiei şi Finanţelor. Grupul a avut întâlniri periodice în care s-au discutat atât calendarul pregătirii poziţiei, cât şi elementele de poziţie.
În luna decembrie 2007 au avut loc, la sediul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, întâlniri cu partenerii sociali din sectoarele care fac obiectul măsurilor de revizuire a PAC, potrivit unui calendar elaborat de experţii Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale.
Rezultatele acestei runde de consultări au fost incluse în documentul de poziţie a României prezentat de ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale în data de 29 februarie 2008 partenerilor sociali.
III.Implicaţii pentru România
România îşi propune, în cadrul negocierilor, să contribuie la identificarea unor soluţii de compromis, favorabile pentru agricultura românească, care să permită atingerea obiectivelor Uniunii în domeniul Politicii Agricole Comune. În acelaşi timp, România intenţionează să solicite Comisiei Europene stabilirea de măsuri compensatorii de atenuare a efectelor negative ale posibilei revizuiri a PAC asupra fermierilor.
Pentru a contracara aceste efecte, este nevoie atât de susţinerea argumentată a unor modificări în Comunicarea Comisiei, cât şi de elaborarea şi implementarea, încă de pe acum, de măsuri în direcţia adaptării agriculturii la cerinţele ce vor fi impuse prin propunerile de acte normative care vor fi elaborate in cursul lunii mai a.c.
O eventuală schimbare radicală a PAC actuale, corelată şi cu previzibila liberalizare a importurilor agricole ca urmare a negocierilor OMC din cadrul Rundei Doha, nu ar face decât să instituie o dependenţă a pieţei comunitare de importuri de produse realizate după standarde mai puţin exigente decât cele comunitare, chiar în pofida potenţialului agricol din România.
IV.Elemente de mandat
România salută iniţiativa Comisiei de a propune anumite măsuri de adaptare şi îmbunătăţire a Politicii Agricole Comune, astfel încât agricultura europeană să devină mai competitivă în contextul globalizării şi al extinderii UE, pledând pentru continuarea modelului european de agricultură, capabil să producă produse agroalimentare de calitate şi diversificate, suficiente şi la preţuri accesibile majorităţii consumatorilor. De aceea, România consideră ca aceste măsuri trebuie să finalizeze procesul de reformă început în 2003 şi nu să conducă la o nouă reformare a PAC.
Având în vedere standardele înalte (cross-compliance, nivel al reziduurilor, etc.) impuse producătorilor europeni, este necesară asigurarea preferinţei comunitare prin aplicarea unor cerinţe similare şi produselor agro-alimentare din import. Altfel, producătorii europeni vor pierde mult în competiţia cu ţările terţe, nu doar pe piaţa internaţională, ci şi pe cea comunitară.
De asemenea, România consideră importantă implementarea PAC datorită efectului pe care aceasta îl are asupra mediului de afaceri din sectorul agroalimentar şi asupra sistemului administrativ. Este necesară asigurarea continuităţii şi predictibilităţii agriculturii europene, precum şi a sistemului de finanţare al acesteia, pentru a permite producătorilor români să se alinieze la rigorile PAC şi să facă faţă competiţiei de pe piaţa unică.
1. PLĂŢI DIRECTE
Simplificarea Schemei Plăţii Unice (SPS) şi a sistemului eco-conditionalităţii
România a optat pentru aplicarea schemei de plăţi pe suprafaţă (SAPS) şi are dreptul să folosească această schemă până în 2011. În acest sens, România agreează propunerea Comisiei de prelungire a aplicării SAPS până în 2013, având în vedere că acest sistem este unul simplu de aplicat şi astfel pot fi evitate costuri administrative suplimentare.
Având în vedere că SAPS este mai uşor de implementat în comparaţie cu SPS, considerăm că viitorul model al plăţilor directe ar trebui să fie inspirat din schema plăţilor unice pe suprafaţă, care nu distorsionează comerţul cu produse agro-alimentare.
România sprijină simplificarea aplicării cerinţelor de eco – condiţionalitate în vederea reducerii formalităţilor birocratice şi a costurilor administrative. În acest sens, propunem eliminarea prevederilor care nu sunt relevante pentru atingerea obiectivelor specifice eco-condiţionalităţii şi modificarea altor standarde pentru a atinge scopul pentru care au fost introduse - de a răspunde la nevoile societăţii.
De asemenea, considerăm că este oportună:
-discutarea actualului set de standarde GAEC şi adaptarea acestuia la specificul fiecărui stat membru;
-amânarea implementării pachetului C (cerinţele privind bunăstarea animalelor), pentru Romania şi Bulgaria până în 2016, când nivelul plăţilor directe la hectar îl va atinge pe cel din vechile state membre.
Decuplare; Sprijin parţial cuplat
Decuplarea poate conduce la un grad mai ridicat de competitivitate şi orientare pe piaţă, însă considerăm că ar trebui menţinute plăţile parţial cuplate pentru sectoarele sensibile (creşterea animalelor, tutun, hamei, in şi cânepă) care asigură menţinerea diversităţii agricole şi rurale, mai ales în regiunile în care nu există alternative din punct de vedere social si economic.
În acest context, poate fi avută în vedere adaptarea Articolului 69 din Regulamentul nr. 1782/2003 pentru a permite utilizarea lui şi de către noile state membre care aplică SAPS.
Limite superioare şi inferioare în nivelul sprijinului
În prezent, agricultura României are un caracter dual, cu un număr mare de ferme de subzistenţă care produc pentru autoconsum şi un număr mic de ferme de mari dimensiuni, care produc pentru piaţă.
Având în vedere provocările cu care se confruntă piaţa comunitară, inclusiv datorită concurenţei importurilor, considerăm că nu trebuie aplicată plafonarea susţinerii financiare. O astfel de măsură nu ar face decât să determine exploataţiile mari să se divizeze în ferme mai mici, eligibile pentru plăţi, cu efecte asupra competitivităţii şi viabilităţii lor economice pe termen mediu şi lung.
Limitarea inferioară a fost deja implementată în România prin stabilirea suprafeţei minime eligibile a fermei la 1 ha şi a parcelei minime eligibile la 0,3 ha. România nu este de acord cu creşterea acestei limite la mai mult de 1 ha pentru că ar duce la o diminuare drastică a numărului de beneficiari de plăţi directe.
2. MĂSURI DE PIAŢĂ
Rolul intervenţiei pe piaţă şi controlul cererii
Până la aderarea la UE, unul din dezideratele fermierilor Români a fost includerea într-o piaţă agricolă stabilă. Ca urmare, România consideră că nu trebuie să se renunţe în totalitate la instrumentele de stabilizare a pieţelor prin controlul ofertei. Cu toate acestea, România recunoaşte că cererea de produse agro-alimentare este în creştere datorită creşterii numărulul de locuitori şi a cererii de materii prime pentru bio-combustibili şi că utilizarea unor instrumente (set-aside, intervenţie) nu mai este necesară în contextul actual. Avand în vedere că, în România, la unele produse, decalajul faţă de alte state membre este mare datorită segmentării pieţelor, considerăm că menţinerea mecanismului de intervenţie, ca plasă de siguranţă, pentru anumite produse sensibile este necesară pentru a răspunde într-o manieră corespunzătoare crizelor care pot apărea pe aceste pieţe.
Intervenţia în sectorul cerealelor
Cu toate că în ultimii ani producţia de cereale din România a fost mult redusă datorită condiţiilor climatice nefavorabile (secetă excesivă, inundaţii), România, este în general, un mare producător de cereale. De aceea considerăm că menţinerea mecanismelor de intervenţie pe piaţa cerealelor, pentru grîu în special, este necesară pentru evitarea dezechilibrelor care pot apărea şi pentru contracararea creşterii preţurilor prin crearea unor stocuri de siguranţă.
Scoaterea temporară a terenurilor din circuitul agricol (set-aside)
România este în favoarea desfiinţării măsurii de scoatere a terenurilor din circuitul agricol şi necultivarea acestora în scop comercial (set - aside) din considerente de securitate alimentară şi de echilibrare a cererii şi ofertei pe piaţa internă, precum şi pentru promovarea cultivării culturilor energetice.
Considerăm că sistemul de eco - condiţionalitate este în măsură să asigure beneficiile de mediu vizate iniţial de introducerea acestui instrument.
Pregătirea unei “aterizări uşoare” în vederea eliminării cotei de lapte
România sprijină propunerea Comisiei de eliminare a cotei de lapte. Considerăm că o creştere graduală de 2,5 - 3% pe an ar fi oportună consolidării sectorului şi creşterii competitivităţii la nivel naţional, precum şi ca instrument prin care s-ar putea evita posibilele distorsiuni ale pieţii.
România consideră că instituirea unui sistem de reevaluare periodică a cotei de lapte pe baza fluctuaţiilor de pe piaţă ar fi utilă pentru fundamentarea deciziilor viitoare.
Pentru menţinerea producţiei şi valorificării laptelui în zone defavorizate, considerăm necesară găsirea unui mecanism de sprijin financiar pentru zonele care vor fi afectate de procesul de eliminare a cotei. Efectivele de vaci de lapte din zona montană ajută la menţinerea spaţiului rural viu, a echilibrului ecologic al pajiştilor şi al peisajului rural; produsele obţinute, în general în mod tradiţional, contribuie la menţinerea diversităţii ofertei şi a specificităţii locale. România susţine şi reducerea penalizărilor în cazul depăşirii cotei de lapte de către fermieri.
3.NOILE PROVOCĂRI
Gestionarea riscurilor
Evoluţia condiţiilor economice şi de mediu induc două tipuri de riscuri fermierilor: riscuri de piaţă datorate preţurilor şi riscuri de producţie datorate condiţiilor climatice şi a celor sanitare (boli şi dăunători la plate şi animale). România consideră că introducerea unui mecanism comun de gestionare a riscurilor este adecvată pentru un astfel de obiectiv.
O soluţie pentru diminuarea efectelor cauzate de aceste fenomene, ar putea fi constituirea unui fond sau a unui mecanism de asigurare la nivel comunitar în cadrul Pilonului I pentru situaţiile generate de calamităţi naturale sau de diferite boli (ar putea fi astfel avută în vedere co-finanţarea primei de asigurare pentru fermieri din bugetul UE / eventual şi cu o componentă din bugetele naţionale). O sursă de finanţare pentru a face faţă noilor provocări ar putea-o constitui economiile anuale înregistrate în cadrul Pilonului I.
Schimbarea climei, managementul apei şi bio-energiei
Schimbările climatice prezintă în ultimii ani un factor de risc ridicat pentru agricultura europeană în general, dar în special pentru cea din statele membre sudice, inclusiv România.
Pentru prevenirea efectelor schimbărilor climatice, pentru îmbunătăţirea managementului resurselor de apă, pentru furnizarea de servicii ecologice în sectorul bio-energiei, pentru încurajarea investiţiilor care promovează metode de producţie durabilă, precum şi pentru conservarea bio-diversităţii pot fi utilizate fonduri din Pilonul II al PAC.
Trebuie ţinut cont, de asemenea, că e necesară şi implicarea altor politici europene în rezolvarea noilor teme, luând în considerare că efectele produse de schimbările climatice sunt transnaţionale şi greu de combătut numai cu resurse unisectoriale sau chiar naţionale.
Schema pentru culturi energetice este de interes pentru România şi ar trebui menţinută, având în vedere dorinţa noastră de a atrage în circuitul productiv noi suprafeţe neutilizate în prezent, fără a afecta producţia de alimente şi furaje.
Modularea
Ca nou stat membru, modularea obligatorie ar urma să se aplice în România doar după anul 2015. Până în 2011, nivelul plaţilor directe în România va fi mai mic comparativ cu cele din vechile state membre, pe care îl vor atinge în 2016. De altfel, România a luat decizia de finanţare a unui procent din platile directe complementare nationale (CNDP) pentru perioada 2007-2009 prin transferul anual a 20% din fondurile de dezvoltare rurală, ţinând cont că acestea din urmă sunt în cazul României, mult mai mari decât fondurile alocate Pilonului I.
În consecinţă, pentru România, modularea nu este deocamdată de interes imediat şi susţinem ca această măsură să rămână o opţiune voluntară pentru statele membre. În acelaşi timp, este greu de susţinut o astfel de iniţiativă, având în vedere că pentru utilizarea fondurilor de dezvoltare rurală este nevoie şi de cofinanţare din partea statului şi a fermierilor.
Bugetul PAC
România susţine o Politică Agricolă Comună stabilă financiar şi predictibilă care să poată oferi fermierilor perspectiva pe termen mediu şi lung şi fonduri suficiente pentru a reduce decalajele faţă de celelalte state membre şi pentru a-şi rezolva problemele structurale cu care se confruntă sectorul agricol românesc (fărâmiţare mare a parcelelor, dotare tehnologică slabă şi depăşită moral şi tehnic pentru majoritatea fermelor micii şi mijlocii, etc.).
Pe de altă parte, având în vedere că România a aderat la Uniunea Europeană numai în urmă cu un an, orice schimbare prea radicală sau prea bruscă a Politicii Agricole Comune şi a bugetului acordat agriculturii ar impune un efort mult prea mare şi costisitor (privat şi public), pentru a-şi reorganiza structurile administrative specifice la noile schimbări, cu atât mai mult cu cât acestea sunt foarte tinere şi încă depun eforturi mari pentru a fi ajustate la actualele cerinţe.
De aceea România susţine necesitatea menţinerii bugetului agricol şi al Politicii Agricole Comune într-o formă cât mai apropiată de cea actuală şi după 2013, astfel încât structurile agricole, administrative şi economice din România să aibă timpul necesar adaptării la cerinţele actuale.
Stirile de azi
Curs Valutar
