CODUL BUNELOR PRACTICI IN FERMA - COMBATEREA INTEGRATA IN PROTECTIA PLANTELOR (partea a V-a)

  Protectia plantelor este stiinta care se ocupa cu studiul organismelor daunatoare (fitopatogeni, artropode fitofage, buruieni, rozatoare etc) in scopul stabilirii masurilor eficiente de combatere a pagubelor/pierderilor economice produse de acestea. Se considera ca circa o treime din recolta este distrusa de organismele daunatoare. De aceea, protectia plantelor, ca disciplina biologica aplicata, contribuie la cresterea productiei culturilor agricole si la imbunatatirea calitatii recoltei.
  Protectia plantelor este un domeniu esential in asigurarea unor recolte sporite si de calitate. Cercetari recente au demonstrat ca prin aplicarea integrata a tehnicilor si metodelor de protectie se realizeaza protectia plantelor pe termen lung.
  Fiecare fermier doreste sa obtina recolte si beneficii cat mai mari bazandu-se pe identificarea solutiilor reducerii costurilor de productie si a altor inputuri.
  Fiecare fermier ar trebui sa acorde timpul necesar invatarii si cunoasterii tehnicilor si metodelor integrate de protectie a plantelor; sa testeze in loturi demonstrative metode mecanice, chimice si biologice pentru combaterea bolilor si daunatorilor.
  Fermierul, in acest mod, va putea sa obtina productii de calitate fara sa afecteze functiile vitale ale solului, apei si vietii salbatice.
  In protectia eficienta a culturilor agricole, fiecare fermier trebuie sa aiba in vedere:
- prevenirea atacului de boli si daunatori si infestarea cu buruieni;
- monotorizarea si prognoza bolilor, daunatorilor si buruienilor;
- solutii pentru stimularea pradatorilor si parazitilor biologici
Masurile si actiunile pe care trebuie sa le intreprinda fermierul se refera la:
- utilizarea integrata a pesticidelor alaturi de controlul bolilor si daunatorilor prin metode clasice de cultura si biologicespecifice;
- optimizarea utilizarii pesticidelor, metodelor de protectie integrata a plantelor;
- utilizarea cu strictete a pesticidelor, cu aplicari cu tinte precise, in doze minime si cu mare precizie a normelor si a uniformitatii aplicarilor, infiintarea si respectarea stricta a zonelor tampon precum si reducerea pierderilor;
- protectia si restabilirea habitatelor naturale ale florei si faunei salbatice.
Beneficiile pe care fermierul le poate obtine:
- protectie eficienta a plantelor;
- siguranta alimentara si produse de calitate;
- reducerea riscului de poluare a apelor;
- mentinerea biodiversitatii;
- reducerea costurilor
Varietatea si rotatia culturilor, metode de cultura si dezvoltare a conditiilor de viata pentru pradatorii si parazitii biologici.
Prin aplicarea diferitelor scheme de rotatie a culturilor agricole, ciclurile de viata ale daunatorilor, bolilor si buruienilor se rup, reducand astfel impactul acestora.
Rotatia culturilor agricole permite folosirea diferentiata a categoriilor de terenuri dintr-o exploatatie agricola, asigurand mentinerea si sporirea fertilitatii naturale a solurilor.
Rotatia culturilor are si o importanta componenta economica intrucat favorizeaza planificarea anticipata a celor mai bune practici agricole: sistemul de lucrare al solului, aplicarea ingrasamintelor, amelioratorilor de sol, protectia plantelor impotriva agentilor agresivi (inclusiv a buruienilor), recoltarea si depozitarea productiei (inclusiv protectia culturii depozitate).
Practicarea unui ciclu de 4 ani de aplicare a unei scheme de rotatie a culturilor este considerat a fi insuficient pentru reducerea eficienta a diverselor probleme create de boli, daunatori, buruieni etc., intrucat supravietuirea acestora in sol in cazul unor culturi, cum sunt cele de rapita, cartofi si sfecla de zahar, a fost observata chiar si dupa o perioada indelungata de timp.
Rotatia culturilor influenteaza direct protectia plantelor. Diferitele practici agricole asociate rotatiei culturilor agricole influenteaza rezerva diferitilor agenti daunatori, de exemplu la cereale aratura de toamna influenteaza direct nivelul atacului de plosnite, afide si carabusi sau al fitopatogenilor care se instaleaza pe organele verzi.
Datorita interactiunilor benefice dintre masurile agrofitotehnice aplicate si succesiunea culturilor, rotatia este considerata conditie esentiala de sporire a productiei si mentinere a fertilitatii solului. In perspectiva, rotatia va constitui una din masurile agrotehnice de baza, care va contribui si la reducerea consumului de energie pe unitatea de suprafata si produs. De aceea, niciun fermier nu ar trebui sa o neglijeze, ca atat mai mult cu cat se poate realiza fara investitii deosebite.
Rotatia culturilor, ca masura eficienta de protectia a plantelor si astfel a mediului, are un rol deosebit de important. Rotatia culturilor agricole ramane si pentru etapa urmatoare una dintre cele mai importante componente ale sistemului tehnologic agricol, care contribuie la rationalizarea consumului de combustibil, apa de irigat, ingrasaminte si alte agrochimicale utilizate in protectia plantelor (pesticide si biopreparate).
Fermierii sunt incurajati si motivati sa cultive acele soiuri si varietati de plante agricole, care au mare rezistenta la boli si daunatori.
De asemenea, fermierii trebuie incurajati, sa practice si metode biologice de combatere a daunatorilor, prin stimularea cresterii pradatorilor, ceea ce reduce necesitatea efectuarii tratamentelor fitosanitare.
Managementul amenajarii teritoriului reprezinta o forma de favorizare a protectiei biologice a culturilor, fiind o abordare pe baze ecologice cu scopul de a stimula activitatea pradatorilor si parazitior naturali.
Scopul principal al activitatii de amenajare a teritoriului pentru cresterea rolului pradatorilor este de a crea o anumita infrastructura ecologica in acord cu peisajul agricol care sa furnizeze pentru adultii de entomofagi, resursele necesare de hrana (prada alternativa sau gazde) si adaposturi fata de conditiile neprielnice. Aceste resurse trebuie  sa fie integrate in teritoriu astfei incat sa fie accesibile in timp si spatiu pentru pradatorii naturali si in acelasi timp, practice pentru a fi implementate de catre producatorii agricoli.
Cresterea heterogenitatii vegetatiei in jurul zonelor cultivate favorizeaza cresterea in ansamblu a abundentei si diversitatii organismelor pradatoare si parazite.
Fermierul poate aplica cateva metode, destul de simple, pentru stimularea activitatii artropodelor parazite si pradatoare, pornind de la cresterea biodiversitatii.
Metode pentru stimularea biodiversitatii aplicabile in ferma:
- culturi intercalate sau culturi in benzi: doua sau mai multe specii de plante sunt cultivate impreuna pe acelasi teren in benzi paralele sau in parcele alaturate;
- cultura ascunsa: a doua cultura este insamantata in prima cultura, in acelasi timp sau mai tarziu, rezultand doua recolte anual;
- insule sau fasii de conservare: o fasie lata de aproximativ 5-6 m in afara parcelelor primeste doar stropiri cu pesticide selective avand spectru restrans de actiune;
- benzi imburuienate in interiorul culturilor: insamantarea catorva benzi cu ierburi floricole neinvazive, la anumite intervale, transversal zonei cultivate. Acest sistem conduce la sporirea numarului insectelor pradatoare pentru afide;
- cordoane marginase sau zone tampon: au importanta pe suprafete mari de cultura. Un astfel de sistem sporeste numarul de habitate disponibile pentru pradatori si paraziti, in vederea iernarii si a reproducerii in timpul primaverii si hranirii in timpul verii, intensificandu-se astfel potentialul productiei biologice a culturilor agricole. Invazia buruienilor din astfel de sisteme este foarte redusa, iar uneori se creaza situatii de crestere a densitatii daunatorilor. Pe aceste coridoare se pot cultiva cu succes specii de lolium, oferind astfel spatii protejate pentru cuibaritul pasarilor, pentru viespi solitare, albine, bondari. Cele care contin flori salbatice furnizeaza polen si nectar pentru un mare numar de nevertebrate, incluzand speciile de bondari. Interesul botanic pe care il prezinta acest sistem este determinat de faptul ca actioneaza ca benzi tampon intre diferitele practici agricole si habitatele sensibile, cum sunt gardurile vii si cursurile de apa.
- plante insectar: pot fi cultivate sub forma de benzi intercalate, plante individuale, culturi acoperitoare intre sau printre randurile de plante. Un spectru mai larg de resurse vegetale (nectar, polen) pentru pradatorii si parazitii naturali poate fi asigurat prin cultivarea in benzi a speciilor din fam. Apiaceae (patrunjel), Cruciferae (mustar), Laminaceae (menta), Compositae (coada-soricelului).
Lucrarile tarzii ale solului pot fi practicate cu succes in reducerea proliferarii buruienilor si a afidelor. Se vor practica acele lucrari care nu produc degradarea calitatii solului, in special, in toamnele umede, precum si cele care nu favorizeaza procesele erozionale.
Fiecare fermier trebuie sa ia in considerare si factorii naturali pentru a regla densitatea populatiilor de organisme daunatoare. Factorii ecologici abiotici climatici (temperatura, umiditatea, lumina, ploaia) alaturi de cei edafici, chimici si biotici pot influenta considerabil evolutia populatiilor respective. Fiecare factor abiotic are un prag inferior si un prag superior de temperatura, umiditate etc. care, odata depasit, opreste multiplicarea diferitelor organisme.
De asemenea, factorii abiotici antropici, ca fertilizarea cu ingrasaminte organice naturale si completarea nevoilor de crestere a culturilor cu ingrasaminte chimice, ofera plantelor de cultura o dezvoltare viguroasa si mareste rezistenta acestora la boli si daunatori.
Odata cu pastrarea prin fertilizare a nivelului optim al elementelor nutritive in sol, se poate limita atacul unor agenti fitopatogeni sau altor organisme daunatoare.
Influenta benefica a fertilizarii se datoreaza:
- actiunii directe a ingrasamintelor asupra organismelor daunatoare;
- actiunii asupra mecanismelor enzimatice ale acestor organisme;
- influentei directe prin modificari biochimice ale sucului celular la planta gazda;
- dezvoltarii mai puternice a sistemului de aparare din planta;
- cresterii ritmului dezvoltarii elementelor structurale ale tesuturilor;
- schimbarii epocii de maturare;
- schimbarii proceselor de diferentiere etc.
Unele aspecte privind starea culturilor, a recoltelor, pot fi identificate de fermier pe teren.
Degradarea calitatii recoltei, adesea foarte grava, poate fi observata de fermier pe teren, fiind foarte relevanta. Astfel, unul dintre cele mai evidente exemple este atacul diferitilor daunatori ai fructelor (din timpul vegetatiei si din depozit), cum sunt: rapanul la mere, viermele cireselor, putregaiul albastru la citrice. Un alt exemplu, il reprezinta atacul plosnitei cerealelor, care determina reducerea continutului de gluten si, implicit, reducerea calitatii ceruta de industria de panificatie.
Un aspect mai putin cunoscut este cel al contaminantilor alimentari de origine biologica, formati in timpul vegetatiei  de catre agenti fitopatogeni. Contaminarea recoltei de porumb cu aflatoxine, considerate cei mai periculosi contaminanti alimentari de origine biologica, in timpul vegetatiei, ca urmare a infectiei boabelor in curs de formare cu ciuperci toxigene din grupul Aspergillus flavus parasiticus. Identificarea acestora, de catre fermier, in cultura de porumb devenind deosebit de importanta.
Din astfel de motive combaterea daunatorilor este foarte necesara  pentru cultura plantelor. Procedurile de protectie a plantelor impotriva organismelor daunatoare devenind o componenta majora a tuturor ghidurilor de buna practica agricola.
Combaterea daunatorilor culturilor agricole prin diferite metode: chimice (utilizare de pesticide), biologice (crearea organismelor antagoniste si a produselor naturale), genetice (ameliorarea rezistentei plantelor la diferiti agenti daunatori), agrotehnice (lucrari ale solului, inclusiv prasit, asolamente de lunga durata) si fizico-mecanice (dezinfectari termice ale semintelor, chirurgie vegetala, descuscutare a semintei etc.).
Pesticidele pot fi mobile sau foarte puternic absorbite de catre materia organica din sol, pot fi volatile, persistente sau rapid degradabile.